ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT. Între DA şi NU eşti TU!

Valentina Mureşan

Dragilor dragi, ţara noastră traversează o perioadă încercată, iar cei mai încercaţi suntem chiar noi. Unii înţeleg, alţii nu, unii cred, alţii râd şi fac glume, unii respectă reguli, alţii le încalcă batjocoritor sau din ignoranţă. Practic, este ca-n viaţă: suntem permanent supuşi alegerii între DA şi NU.
Raţiunea noastră este efectul punerii în comun a inteligenţei native, a sufletului şi a tuturor cunoştinţelor acumulate până în momentul în care trebuie să facem o alegere. Depinde de noi! Da! De acest noi, care ne pretindem a fi şi care clipă de clipă suntem poziţionaţi în faţa unor alegeri, suntem tributari între da şi nu. Dar, atenţie! Alegem ora la care ne trezim, nu şi dacă ne mai trezim! Mai putem alege să fim noi, sau ce vor alţii să fim!
Vă propun, în această scriere, să ne poziţionăm în starea de observator al propriilor noastre vieţi şi să facem o analiză a ceea ce suntem, a felului în care luăm decizii, a modului în care alegem să trăim. Pentru că de toate acestea depinde omul care găzduieşte spiritul fiecăruia dintre noi. Iar pentru a face acest lucru, am să mă ofer ca exemplu de studiu: am ales în urmă cu mulţi ani să îmi cumpăr o căsuţă la ţară. Ştiţi din scrierile anterioare, că locuiesc în cel mai frumos loc de pământ (pentru mine), la Densuş. Aceasta a fost o alegere din multe alte opţiuni. Apoi, am ales să îmi petrec sfârşitul de săptămână în acest loc. Natura încarcă energetic, simplul fapt că lucrăm în grădină, sau tăiem un gazon, orice implică prezenţa noastră în natură şi nu între betoane, este un contact cu energia pură. De la soare ne încărcăm, în pământ descărcăm. De aceea bunicii noştri umblau desculţi! Şi amintiţi-vă cât trebăluiau şi dacă erau prea obosiţi să mai facă ceva, pentru că nu-i vedeai stând, niciodată. Apoi am ales să fac agricultură pe o bucată de pământ. Mulţi mă întrebau ce nevoie am eu să plantez legume, că pot să le iau fără efort din supermarket-uri. Dar eu am ales ca măcar pe timpul verii să mănânc sănătos. În toamna aceasta am făcut altă alegere şi anume să-mi lărgesc spaţiul agricol la toată suprafaţa pe care o aveam disponibilă. Practic, mi-am triplat aria. Nu ştiam ce urma să se întâmple, dar mi-am ascultat instinctul. Mai există un aspect care nu ţine de alegerea mea, ci de cea divină, cum am scris mai sus. Ani de zile mi-am dorit să vând casa aceasta, considerând că îmi este prea departe de zona mea de interes, de şcoala copilului etc. Dumnezeu s-a împotrivit! Acum înţeleg şi de ce. Unul din copii mi-a fost plecat din ţară şi la sfârşitul anului trecut a venit acasă din motive ce ţineau strict de el. Dacă ar fi rămas, acum nu mai putea veni acasă… Iată cum ne este poziţionată viaţa, mereu între a alege câte ceva, ori noi, ori alege Dumnezeu pentru noi. Lucrul cel mai important de pe pământ este familia! Cea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, unită cu cea pe care ne-am ales-o noi. Iar dacă alegem să fim toleranţi cu ai noştri, să-i iubim şi să formăm împreună o echipă frumoasă, imbatabilă, atunci putem trece peste toate. Apoi, familia lărgită mai înseamnă comunitatea în care trăim şi de care trebuie să avem grijă. Este un alt tip de unitate pe care o formăm, ca să ne fie bine. Dar şi aici intervine alegerea noastră: vrem să facem parte din comunitate, sau suntem mereu contra? Ne iubim semenii, sau suntem dominaţi doar de invidii şi ură? Cunosc oameni care au divorţat la bătrâneţe, alegând tot felul de miraje şi au murit singuri şi trişti. Alţii care au ales să abandoneze calea Lui Dumnezeu, după ce o viaţă întreagă au fost smeriţi şi credincioşi, dar au murit la fel de singuri şi trişti. Cunosc familii care stau în aceeaşi casă şi nu vorbesc unii cu alţii de ani de zile. Nu asta vrea Dumnezeu de la noi! Dar toate ţin de alegerile pe care le facem. Acum poziţionaţi-vă ca observator al propriei vieţi. Plecaţi de la premiza că tot ce nu funcţionează bine este strict din vina voastră. Nu daţi vina pe nimeni! Căutaţi să vă găsiţi greşelile, nu să le justificaţi! Pentru că fiecare greşală are la bază o alegere nepotrivită şi dacă veţi da timpul înapoi, veţi descoperi că în permanenţă a fost cineva lângă voi, care v-a dat soluţia corectă, dar nu aţi luat-o în seamă. După ce aţi găsit adevăratele greşeli, mai faceţi un efort şi găsiţi soluţii de îndreptare. Mereu există! Dumnezeu ne îngăduie greşeala, ca să învăţăm din ea, dar ne pune la dispoziţie, de fiecare dată, minimum o soluţie de a o repara!
Iubiţi-vă viaţa cu bune şi rele! În secunda care vine, trebuie să faceţi din nou o alegere! Aveţi grijă, că drumul spre dreapta duce într-un loc, cel din stânga va duce mereu în alt loc! Nici un rău nu este un rău definitiv şi nici un bine nu vine fără smerenie şi chiar suferinţă! Armonia, iubirea şi pacea sunt vârfuri de munţi pe care se urcă greu, dar dacă alegeţi să urcaţi, nu vă uitaţi niciodată în jos!

Până săptămâna viitoare… ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!