ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT – Cel ce m-a salvat

Valentina Mureșan

  Dragilor dragi, am hotărât să vă vorbesc astăzi despre felul în care reușește Dumnezeu să zidească în noi, cărămidă cu cărămidă, omul nou.

V-am povestit în articolele anterioare pasaje din declinul meu, din suferința care m-a șlefuit, din încercările prin care am trecut și încă mai trec, ca să putrezească în mine omul vechi și să-l creez pe cel ce va să fiu.

Până prin anul 2010 am fost o țârfoșă cu fițe-n cap și culmea, realizam cam tot ce-mi propuneam. N-am călcat niciodată pe sufletul cuiva ca să-mi ating scopul, dar mi se iveau soluții, oportunități, sau oameni prin care îmi împlineam ce-mi propuneam. Din 2010 au urmat câțiva ani cumpliți: orice mi-aș fi propus să fac eșua, orice strădanie era o mare decepție, nu aveam bani, nu mai aveam soluții, nu mai vedeam nici o ieșire. Am clacat psihic de nenumărate ori și mă întrebam permanent ”de ce?” mi se întâmplă toate acele lucruri… Într-o seară, privind în calculator ca într-un hău fără țintă, deznădăjduită și fără nici o soluție logică, îmi vine în minte un nume: Dragoș Argeșanu! Știam că nu-l cunosc, știam că n-am nici o legătură cu acest nume, dar știam că-l auzisem undeva. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să deschid google-ul, să văd dacă mintea îmi joacă feste, sau acest om există cu adevărat și… surpriză! Internetul era plin cu link-uri care făceau trimitere spre el. Am deschis pagina sa, am citit tot ce găsisem acolo și, altă surpriză, mi-am amintit de unde știam numele: prietena mea Violeta Deminescu îl rostise de sute de ori, fără ca eu să-l aud cu adevărat, pe principiul acela: nu este surd, mai surd decât cel ce nu vrea să audă. OK!… mi-am zis. Interesant personaj! Descoperisem cărțile despre care vorbea prietena mea. Partea proastă era că nu aveam nici o posibilitate să mi le cumpăr, când de-o dată, dau peste emisiunile de pe youtube. Și încep să ascult… și ascult… și ascult… și le reiau de zeci de ori pe fiecare, descoperind alte și alte valențe, cu fiecare reascultare. Mi-am dat seama atunci, că salvarea noastră este mereu la un pas distanță de noi, doar că, din diverse motive ce țin strict de noi, nu înțelegem, nu realizăm. Ei bine, din acea clipă, Dragoș Argeșanu (foto) a devenit călăuza mea spirituală! Mi-a deschis orizonturi pe care nici nu le bănuiam că există, m-a descătușat din ceea ce construisem ca fiind propria mea închisoare. Nu l-am întâlnit niciodată față-n față, nici măcar nu știe de existența mea. Am fost la două conferințe, am stat în spatele sălii, cumva nesperând că aș fi vrednică să mă apropii. Au trecut peste șapte ani de atunci, i-am citit mare parte din cărți, am urmărit fiecare emisiune, conferință sau orice a postat pe youtube, am ajuns să-i anticipez vorbele, expresiile, gândurile. Sunt și idei pe care nu i le împărtășesc, dar cred că asta face lumea mai frumoasă, mai diversă, mai interesantă. Sunt oameni care-l venerează și alții care îl hulesc… Pentru mine, Dragoș Argeșanu rămâne văpaia care m-a ghidat prin întunericul din mine, ca să ajung pe cale și pentru asta îi MULȚUMESC CU INIMA, public și fără rezerve.

V-am povestit acest lucru din două motive: pe de o parte pentru că așa am simțit că e corect, pe de altă parte pentru că știu (din mesajele voastre, din povestirile și postările voastre) că lumea trece printr-un mare impas emoțional, spiritual și social. Acest impas este pe cale să se adăncească din ce în ce mai tare și va adânci inevitabil prăpastia dintre om și om, dar și pe cea dintre om și Dumnezeu. Salvarea, dragilor dragi, este mereu la un pas distanță, iar Dumnezeu lucrează prin oameni, uneori, prin cei pe care nu i-am cunoscut niciodată.

Am să vă spun doar un lucru care m-a tămăduit de multe chinuri sufletești: orice acțiune a noastră, pe această planetă, eșec sau succes, se transformă într-un act spiritual care ne permite să evoluăm, spre propria noastră fericire, bunăstare, armonie, echilibru.

Suntem datori acestei vieți să o înțelegem, iar atunci când forțele noastre nu ne sunt de folos, să căutăm, să cerem soluția care poate să transforme totul în sens pozitiv. Secretul fundamental este să iubim viața, să o prețuim și s-o trăim, nu cu frică, ci cu bucuria unicității ei.

 

Până săptămânaea viitoare…

ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!

 

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

stiri si ziare