Înapoi cu 15 ani

Prin 1992, eram la TV Deva şi veneau mulţi străini cu fel de fel de aşa-numite „ajutoare”. Drumul naţional de la Arad la Deva, pe unde intrau ei în ţară, era într-o stare jalnică. Cei care au prins cât de puţin drag de România nu au venit o singură dată. Prin 1994, ceva reparaţii au fost făcute pe drumul cu pricina şi un elveţian din cei ce veneau frecvent la un centru de îngrijire a copiilor din Simeria Veche mi-a spus că uite, România face progrese, drumul nu mai e atât de prost… Omul dorea să fie amabil şi optimist.
În 1995, tot DN 7, pe porţiuni, a fost introdus în reparaţie capitală – s-a utilizat pentru prima dată expresia „reabilitare”. Era totul nou, consultanţă străină, mi se pare că din Franţa. Era şi un fel de concurenţă între echipele ce lucrau pe diferite tronsoane. Au fost refăcute poduri şi podeţe, a fost decopertată toată partea asfaltică, lucrările au durat vreo doi ani, iar garanţia oferită a fost de opt ani. Obişnuiţi cu plombele ce săreau mereu din gropi, o asemenea garanţie părea de domeniul fantasticului. Greu de crezut, şi totuşi, drumul a rezistat opt ani, cu toate că traficul a fost infernal. Era primul contract de gen şi s-a întâmplat un fenomen clasic în România – de prima dată, toată lumea respectă reţeta…
Nu s-au mai făcut reabilitări de aceleaşi proporţii. Prin 2005, DN 7 a început să cedeze, pe porţiuni mici, acolo unde era mai solicitat, pe poduri, în curbe. Prin 2007, o firmă românească, a unuia dintre cei numiţi „regii asfalturilor”, mi se pare Dorinel Umbrărescu de pe la Bacău, cu surle şi trâmbiţe, a început să asfalteze DN 7, spre Alba Iulia, apoi spre Arad. În 1995, filmasem adesea cu cei de la fosta „Contransimex” sau „Louis Berger”, fazele reabilitării. Văzusem amploarea lucrărilor. Acum, se turna pur şi simplu asfalt peste cel vechi, fără reparaţii la borduri, fără finisaje, fără să pară că există un proiect de lărgire a drumului pentru a crea o a treia bandă, aşa cum există spre Sibiu, de exemplu. Cocoţat pe un compresor, patronul himself declara ritos că drumul va rezista cel puţin 10 ani. Au trecut mai puţin de trei ani şi ieşirea din Deva, porţiune ce ţine de cei de la drumurile naţionale, este praf. În apropierea Sibiului, la fel. A treia bandă, mult lăudată, este impracticabilă. Între Râmnicu Vâlcea şi Piteşti e jale. Nu ştiu dacă peste tot a lucrat aceeaşi firmă sau Umbrărescu a fost ajutat de Căşuneanu, alt rege al asfalturilor.
Cert este că nu mai credeam că e posibil ca drumurile să arate ca acum 15 ani. Bine, mai apar gropi, se mai lasă asfaltul, dar ceea ce s-a întâmplat acum, echivalează cu necesitatea unui (alt) program naţional de asfaltare. Până una-alta, centura Devei este de groază, iarna nu a trecut şi tocmai am aflat că bani nu sunt. Noi, cetăţenii, putem doar constata toate astea.

5 comentarii la „Înapoi cu 15 ani

  • 10 februarie 2010 la 8:37
    Permalink

    Vai, ce profund esti. Ce noutati fantastice ne prezinti. Ne spui de elvetian ca sa vedem cat esti de subtire, ce prieteni ai. Ai fost si tu la el nu-i asa ? Articol diluat dar abunda in platitudini. Pentru asa ceva era nevoie de un editorial ?

  • 10 februarie 2010 la 10:38
    Permalink

    Firmele executante ar trebui sa refaca pe bani lor drumurile afectate . Totusi dupa mine cei mai vinovati sint cei care au receptionat lucrarile .In Romania nimeni nu raspunde pentru incompetenta indiferent de domeniu .Despre Umbrarescu stie lumea ca e in gratiile lui Videanu si are sprijin si pe plan local . De mirare cite licitati cistiga in zona noastra ,iar firmele locale isi dau oamenii afara .

  • 10 februarie 2010 la 10:51
    Permalink

    Nu cred ca vom scapa prea curand de blestemul drumurilor proaste.Daca d-lui Lupu i se pare ca totul este in regula,treaba lui,din pacate drumurile proaste sunt o noutate permanenta cu care ne-am obisnuit.Tot din pacate presa scrie si nimeni nu face nimic asta e problema noastra,noroc ca mai scrie cineva.Dca in loc sa carcotim am avea o societate civila nu am fi expusi la tot felul de abuzuri,ca si trotuarele Devei sunt cu pavelele alea distruse dupa ce s-au dat multi bani pe ele,iar primarul face nu stiu ce bazine de inot.Iti rupi picioarele pe trotuare si arata groznic.

  • 10 februarie 2010 la 12:54
    Permalink

    petrica, dl Gruian poate fi chiar profund(daca ar fi dorit sa discute depre dialectica lui X)in gindire, problema este ca dvs sunteti superficial si ceea ce-l oripileaza pe dl ziarist ne orilipileaza pe toti…dupa ce in anii 90 tarile igoslave se razboiau, acum in 2010 au o infrastructura demna de invidiat, noi nu ne-am razboit cu nimeni, doar politicile administrative si executive duc un razboi permanent cu noi, intai isi trag diriguitorii splendide vilisoare din banul public si noi vom constata in van ca infrastuctura romaneasca este in floare, dar lipseste cu desavirsire…

  • 20 februarie 2010 la 19:09
    Permalink

    Nu, stimate analyst nu mi se pare ca e bine. Dar nu asa se rezolva situatia.

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

stiri si ziare