Hunedoreanul Avram Iancu s-a retras din ultramaratonul de la Polul Nord: „Nu competiţia m-a învins, ci am fost trădat de propriul organism!”

11 martie 2018 | Adauga un comentariu | Publicat in: Actualitate, Flash

Hunedoreanul Avram Iancu (foto mare) s-a retras din ultramaratonul de la Polul Nord, potrivit unui anunţ postat vineri după amiază, pe pagina sa de Facebook, dar şi pe cea a competiţiei 6633 Arctic Ultra.
Retragerea a avut loc pe traseul dintre punctele de control 1 şi 2, după aproape 77 de kilometri parcurşi, în condiţiile în care până la luarea deciziei de a se retrage din cursă se afla pe poziţia a treia, după românul Tibi Uşeriu şi irlandezul Patrik L’Toole.
Iată cum a explicat Avram Iancu retragerea sa din ultramaraton:
„Cu mari eforturi am reuşit să fac «rost» de Internet şi în câteva minute încerc să vă informez direct şi oficial cu privire la retragerea mea din cursă. După ce s-a dat startul, ca de obicei, compatriotul nostru Tibi a plecat tare! Am fost singurul care a reacţionat şi din primul metru am fost în acelaşi ritm cu el. Nu mi-a fost greu deloc să duc acest ritm. Eram în grafic d.t.p.d.v. Însă, la km 11 al cursei, un «cuţit îmi sfârtecă» gamba piciorului drept, lateral stânga. Durerea a fost atât de mare încât nu pot să o descriu. Din acel moment, Tibi a reuşit să se desprindă de mine. Am continuat, deşi durerea era foarte mare. În 5 km mă ajunge din urmă Patrick. Nu pot reacţiona. Aş fi vrut! M-am oprit pentru o scurtă alimentare. Cele 2 minute pe care le-am petrecut în repaus, au făcut ca plecarea să fie chinuitoare. Doar după câteva sute de metri am reuşit să ies din starea de şchiopătare. Am înţeles că rana e gravă. Totuşi, eram pe locul 3 în acel moment, iar gândul la o medalie pentru România m-a animat. Mi-am păstrat poziţia până la primul punct de control, Arctic Cicle, km 37 al cursei. Acolo mi-am luat un Tador, am încercat să fac ceva pentru a-mi alina durerea. Am mâncat foarte rapid şi am ieşit din punct cu aceeaşi poziţie, determinat să o duc la capăt. Pornirea a fost la fel de complicată, cu dureri. Pentru încă 10 km am reuşit să păstrez ecartul. Apoi am fost ajuns din urmă de doi-trei competitori. Ritmul meu de deplasare a devenit mult prea încet. Trecuseră 12 ore şi am parcurs aproape 60 de km (în grafic pentru cei 70 per 24 de ore). Era noapte… am luat decizia să dorm două-trei ore, sperând într-o recuperare. Nu găseam un loc potrivit pentru a-mi monta kitul de somn. A trebuit să trag în braţe, sprijinindu-mă pe piciorul stâng şi târându-l pe celălalt. Într-un final găsesc un loc sigur unde nu puteam fi călcat de maşină. Am început să mă «gospodăresc». În timp ce mă mişcam, şchiopătam de-a binelea. Am intrat în sacul de dormit şi eram în deplină siguranţă. Am mâncat, m-am hidratat şi m-am pus la somn, cu timer-ul setat la 3 ore. După o oră a apărut o maşină a organizatorilor. M-au întrebat dacă sunt în siguranţă. Răspunsul a fost da. Am menţionat, însă, păţania cu piciorul. Medicul a dorit să vadă piciorul. Când am ieşit din sac, primul pas pe care l-am făcut a fost cumplit. La palpare s-a putut observa o durere evidentă în locul amintit, însă, nu a putut da un diagnostic precis. «It’s up to you» (depinde de tine) mi-a zis doctorul. Atunci am făcut vreo 50 de metri să văd ce simt. Şchiopătam vizibil cu dureri mari. Mă cunosc! Am realizat că rana nu este recuperabilă într-un timp scurt. Am ajuns în starea în care voinţa celor mai dârji oameni de pe planetă, cumulată la un loc, nu m-ar fi putut duce până la linia de sosire, în TIMPUL IMPUS. În această situaţie, am luat cea mai bună decizie: retragerea din cursă. Aşadar, nu competiţia m-a învins, ci am fost trădat de propriul organism; când îmi era lumea mai dragă şi când totul decurgea conform cu planul de acasă. Vă mulţumesc tuturor pentru susţinere. În viaţă trebuie să acceptăm cu demnitate înfrângerile şi să privim cu optimism spre viitor”.
Între timp, din teribila cursă spre Polul Nord s-au retras şi alţi opt participanţi printre care şi doi români, Polgar Levente, din Aiud, singurul concurent cu dizabilităţi acceptat în competiţie, şi Florentina Iofcea, o româncă stabilită în Canada.
A rămas în întrecere bistriţeanul Tibi Uşeriu (foto mic), câştigătorul ediţiilor din 2016 şi 2017, care până ieri după amiază reuşise să parcurgă deja 250 de kilometri, conducând detaşat, cu un avans de şase ore faţă de irlandezul Patrick L’ Toole, aflat pe locul doi în cursă. (M.Crivăţ)

Loading...

Scrie un comentariu

Protected by Webpro.ro
Citește articolul precedent:
Bulina neagră, 12.03.2018

Claudiu Todoran, cetăţean din Vulcan Pentru că a fost condamnat la nouă ani de închisoare pentru tâlhărie şi lipsire de...

Bulina albă, 12.03.2018

Natalia Intotero, ministrul Românilor de Pretutindeni şi deputat de Hunedoara Pentru că la Congresul extraordinar de sâmbătă al PSD a...

Gura lumii, 12.03.2018

Trecut ani buni în adormire, atât pe linie politică, dar şi în alte structuri, un fost general, aflat odinioară în...

Închide