Gura lumii, 9.08.2013
O decizie luată pe genunchi, cu presiuni puternice şi mese lungi şi dese pentru colaboratorii săpători de tot ce umple burdihanul cu pomeni, a pus pe liber o societate transpirată rău. Totul la mica golănie, cu grijă mare pentru mulţi dintre cei ce au beneficiat de sudoarea purtătoare de venit suplimentar. Ghiduşii noştri zvonaci cu surse bine înfipte în societatea cu pricina au descoperit că efortul ucigaş nu e unul întâmplător, ci urmăreşte ştergerea unei mari mizerii lăsate de bocanci grei care au bătut holurile firmei. Se spune, cu bună ştiinţă a lucrurilor, că groapa săpată în pripă şi înmormântarea cu participanţi plătiţi regeşte era necesară pentru a acoperi, pentru totdeauna, şi mulţimea de hoţii care s-au făcut pe sudoarea cetăţeanului, hoţii care numai aşa se vor pierde în negura hârtiilor. Acum, oameni de foarte mult bine respiră aproape uşuraţi. Spunem aproape, pentru că nu se ştie cum apar licuricii şi schimbă culoarea transpiraţiei şterse în fugă.
Se zvoneşte-n târg că o instituţie cu veleităţi de privighetoare îndrăgostită de cârnaţi este folosită de măririle urbei pentru duşat în jet rapid teancuri serioase de bancnote. Şi, pentru ca manevrele umflătoare de buzunare să meargă nestingherit, prin tot felul de metode se încearcă acoperirea, cu ridicat din umeri şi poveşti de adormit mintea cetăţeanului, tuturor hârtiilor şi hârtiuţelor ce ar face lumină cu straturi foarte groase de pastă corectoare şi toner cenuşiu. Mişcarea de du-te-vino dintre măriri şi instituţie e mereu însoţită de clopoţei care asurzesc cetăţeanul şi fac urbea să danseze năucă până nu mai înţelege nimic sau până uită cum s-au dosit, şmechereşte fişicuri din truda omului care cotizează. În viitor, se pregăteşte un şi mai mare transfer, având în vedere experienţa în aburit publicul dobândită până acum.
