Gura lumii 6.05.2011
Au trecut deja peste 20 de ani de când am scăpat de comunism şi ne chinuim să ne occidentalizăm. În aceşti ani, am preluat multe lucruri bune de la occidentali. Ce n-am învăţat în această vreme de la nemţi, olandezi, danezi, francezi şi chiar italieni, şi probabil va mai curge multă apă pe Dunăre până să învăţăm, este să muncim serios când suntem la serviciu, să nu ne mai facem că muncim, trăgând chiulul cât putem de mult. Dacă la instituţiile şi companiile de stat, tăiatul frunzei la câini este încă principala preocupare, ai tinde să crezi că la privaţi, lucrurile s-au mai schimbat în bine. Că nu este aşa ne-o dovedesc şi lucrătorii sucursalei din Deva a companiei de distribuţie a gazelor naturale, deţinute după privatizare de germani. Cică în fiecare dimineaţă, aceştia se adună ciorchine, la cafea, într-un bar de cartier. E drept, barul este mai dosit, ca să nu vadă cumva şefii maşinile de serviciu, parcate una lângă alta, în faţa localului. Şi stau oamenii la taifas, la cafeluţă, preţ de două-trei ceasuri, abia apoi plecând, rând pe rând, la muncă. Întrebaţi de un vecin curios, care i-a monitorizat timp de o lună, zi de zi, ce fac aşa mulţi, în fiecare dimineaţă, în localul respectiv, e-on-gaziştii i-au răspuns, la mişto, că fac instructajul de protecţia muncii. Aşa o fi, dacă zic ei, dar suntem curioşi să auzim acum şi părerea şefilor de la firma amintită.
Vorbesc cârcotaşii că un fost director de la o instituţie care se ocupă cu problemele apelor a ajuns să-i exaspereze pe toţi salariaţii de acolo. Motivul, susţin zvonerii, este că fostul şef suprem, ajuns acum pe un post de şefuleţ peste cei de la execuţie, s-a enervat foarte tare că rudele pe care le-a angajat la instituţia de stat respectivă, pe vremea când el era director, au fost puse la treabă. Cică fostul director şi-a angajat la firma pe care a condus-o aproape toate neamurile, de la nevastă, la fiică, băiat şi cumnată. Iar actualul director i-a pus neamurile ex-ului la muncă, că aşa este normal. Ceea ce, se înţelege, nu le prea convine acestora. Aşa că acum, omul de care vorbim, supărat e Doamne, supărat, şi face o atmosferă de nedescris la locul de muncă, ceea ce-i exasperează pe colegii lui de serviciu.
