Gura lumii, 4.07.2018
Belea mare pe capul unui om de afaceri cinstit. După ce şi-a investit banii munciţi cinstit într-o fabrică mică, s-a trezit că trebuie să împartă roadele muncii sale cu diverşi indivizi. Altfel, nu ar fi putut face nimic. Cică un ales i-a cerut un fel de taxă, sub formă de cinci metri cubi de lemn, pentru că folosea drumul din comuna pe care o păstorea. I-a spus să-i depoziteze la el în curte. Un alt individ care pretindea că ar avea putere în acea zonă i-a cerut şi el. Aşa încât, omul nostru s-a trezit că muncea pentru ei, fără să se aleagă cu nimic. Strâns între ciocan şi nicovală, a renunţat la afacere şi probabil nu este singurul care a trecut printr-o aşa experienţă.
Din criză de forţă de muncă, angajatorii din judeţ sunt nevoiţi să angajeze pe oricine le calcă pragul. Indiferent dacă este pregătit pentru acel job sau nu. În diverse locuri în care mergi, mai ales pe unde se face comerţ cu amănuntul, dai peste analfabeţi care nu ştiu să facă o adunare simplă, nemaivorbind de alte calcule matematice. Aşa se face că, la o prăvălie din buricul târgului cu cetate, noua angajată nu ştie să numere banii şi cei care au mirosit-o profită de prostia ei. Spun cârcotaşii, că dacă mai stă mult după tejghea, va ajunge în situaţia de a munci pe gratis, din cauză că va trebui să acopere minusurile din magazin. Asta doar dacă le va descoperi patronul.
