Gura lumii

De râsu’ plânsu’ nu alta, unul dintre zvonurile răzbite de curând din sudul judeţului. Cică directorul unei companii naţionale care “n-a dansat” nici măcar o vară în postura de şef, imediat după ce s-a văzut instalt în funcţie, a schimbat toţi subalternii direcţi, inclusiv pe şefa contabilă, una dintre piesele grele ale companiei, fără de care angrenajul economic bineînţeles că s-a blocat. După modelul şefului de guvern, directorul a numit o verişoară în locul celei de ale cărei servicii s-a debarasat fără chibzuinţă, care verişoară, degeaba s-a ajuns pentru că, în momentul în care să treacă la treabă, n-a avut pe ce pune mâna. Cum era şi normal, odată cu eliberarea postului, contabila şi-a luat şi lucrurile personale, inclusiv agenda de telefoane şi personale de contact. Aşa că biata verişoară, şi neajutorată pe deasupra, în loc să pună mâna pe cartea de telefon, a început a plânge de ciudă şi neputinţă când şi-a dat seama că nu poate lua legătura cu reprezentanţii Termocentralei Mintia, cum o însărcinase unchiul-şef. Vorbesc gurile rele că odată cu schimbarea unchiului din funcţie, se aşteaptă intrarea în normalitate, adică reinstalarea piesei de bază în locaşul din care a fost extrasă.

 

Vorbesc gurile rele că buncărul din centrul reşedinţei de judeţ, ai cărui patroni l-au intitulat “inima oraşului”, dă semne de boală cronică. Cârcotaşii spun că zilele trecute, încă o firmă a părăsit standul pe care-l închiriase, preferând să găsească un alt vad unde să-şi comercializeze articolele pentru copii. Cică şi administratorul ar fi fost atins de boala cronică, gurile rele dând ca sigură plecarea acestuia din firmă într-un viitor nu prea îndepărtat, pentru că, după două luni de muncă, a realizat că de fapt a prestat activităţi de voluntariat, patronii tratându-l ca pe un bun samaritean. Drept urmare, l-au recompensat doar cu un sfert din salariul convenit la angajare, pentru că, zic ei, n-ar avea de unde să-l plătească.