Gura lumii
Vorbesc cârcotaşii că un director ale cărui zile sunt numărate în postul pe care-l deţine la o unitate dintr-un oraş cu staţiune, a umplut instituţia cu tot felul de alimente şi diverse produse, deoarece ştie că peste câteva zile va spune adio funcţiei. Cică, omul nostru a achiziţionat, din toţi banii pe care i-a încasat unitatea, obiecte de care în nici un caz nu are vreun bolnav nevoie şi nici angajaţii, în speranţa că mai bagă în buzunarul odraslei mulţi bani, acum, pe sfârşit de mandat. Zvonerii au aflat că directorul nostru nu face nici o aprovizionare, fie ea cât de măruntă, decât de la firma la care fiul său este patron, astfel ca banii să se întoarcă în familie, modelul fiind luat, probabil, de la şefii săi de partid din Capitală. Ce nu ştie omul nostru este că va trebui să dea socoteală pentru fiecare bănuţ cheltuit, motiv pentru care s-ar putea să ajungă un fel de oaie neagră a organizaţiei de partid, colegii ferindu-se chiar să-l mai întâlnească, după ce au văzut că omul este pus doar pe căpătuială în posturile care i se încredinţează.
Cică un personaj care a ocupat o vreme funcţia cea mai înaltă la o instituţie ce are sediul lângă parcul Cetăţii, vrea să ajungă acum într-un post dintr-un minister important. Gurile rele spun că personajul, care conduce în prezent una dintre societăţile cu capital de stat importante ale judeţului, nu s-a lăsat până ce nu l-a convins pe ministrul de resort să-l promoveze într-un post mai înalt, în Capitală, ca să arate el de ce este în stare cu adevărat. Adevărul este că pe aici, prin judeţ, nu prea a dovedit mare lucru, cu excepţia numeroaselor reclamaţii făcute unuia sau altuia pe la DNA. Cârcotaşii susţin că omul are toate hârtiile necesare pentru a fi propulsat pe un scaun în minister, iar de acest lucru, se pare că unii dintre colegii săi de partid sunt cam invidioşi. Ei se întreabă însă dacă, odată ajuns la Bucureşti, va renunţa la obiceiul de a trimite sesizări pe la procurori şi poliţişti, sau îl va practica în continuare?
