Gura lumii, 21.04.2015

Vorbesc gurile rele că un personaj de tristă amintire deja, nu înţelege că vremea lui a trecut. Se fac că nu înţeleg, susţin cârcotaşii, şi câţiva prieteni de-ai lui, din partidul cu săgeată, care fac tot ce pot să-i facă pe plac omului nostru, chiar dacă oficial el nu mai conduce nimic. Zvonerii dau ca sigură informaţia, cum că trei apropiaţi de-ai personajului de care vorbim se ţin scai de el. Motivul este unul foarte simplu:afacerile făcute cu banii publici pe vremea când omul nostru era mare şi tare, de se credea mai puternic decât Dumnezeu. Banul însă îi ţine aproape pe oamenii care fac ilegalităţi, iar acum şi frica de DNA face ca lucrurile să fie, între ei, mai bune ca oricând. Zvonerii şuşotesc pe la colţuri că toţi trei nu stau liniştiţi şi îl susţin în continuare la fel ca în vremurile când el controla tot ce mişcă în judeţul nostru, ca nu cumva să se afle de matrapazâcurile pe care le-au făcut şi îmbârligăturile în care mai sunt băgaţi.

Spun cârcotaşii pe la colţuri că un director de prin oraşul cu cetate se reface după despărţirea de consoartă în braţele unei domnişoare. Omul nostru, care de mult avea apucături de Don Juan, a reuşit, în sfârşit să scape de nevastă, lucru care nu a putut decât să-l bucure. Numai că, având în vedere că deţine o funcţie importantă, nu a trâmbiţat peste tot că a divorţat, aşa că nu se manifestă cum ar fi vrut, decât cu prietenii şi apropiaţii, care cunosc situaţia lui. Gurile rele povestesc că directorul respectiv se dă tot însurat, însă el nu mai are de mult nevasta acasă. Zvonerii susţin că omul nostru trăieşte acum o a doua tinereţe, cel puţin aşa se laudă el pe la cunoscuţi. Gura lumii însă, bat-o vina, nu poate să tacă, astfel că tot s-a aflat că directorul cu pricina e liber, dar nu prea.