Gura lumii, 14.11.2011

Şedinţa de sfârşit de lună, obligatorie pentru diriguitorii unei urbe, este o corvoadă într-o localitate din vestul regiunii cu lămpaşe. Aceasta nu pentru că ar fi multe proiecte de verificat şi aprobat, ci pentru că între aleşi, se află un sconcs în adevăratul sens al cuvântului. Este chiar adjunctul şefului urbei, iar mirosurile degajate de el din lipsa igienei personale îi fac pe cei obligaţi să-i stea în preajmă să-şi roage moartea. Gurile rele spun că dacă vara ar mai fi de înţeles, pentru că e cald, iarna, nimic nu-l poate scuza pe ales. El intoxică în tot timpul anului, semn că este certat cu apa şi săpunul şi nu că ar suferi de vreo maladie. Cârcotaşii spun că la o întrunire recentă, unei angajate chemată în biroul adjunctului i s-a făcut rău şi a fost dusă cu salvarea la spital. Oficial, ar fi avut o cădere de calciu, dar toată lumea ştia adevăratul motiv. Femeia, însărcinată, avea o sensibilitate mai ridicată la mirosuri decât în restul timpului şi dacă ea s-a străduit să suporte, organismul n-a mai fost de acord.

Un clan interlop se naşte în regiunea cu mulţi mineri, sub protecţia unor persoane obligate să destructureze asemenea asociaţii. Naşul clanului este un purtător de chipiu cu funcţie, înrudit cu interlopi cu state vechi şi condamnări multiple în vremurile trecute. Respectivul om al legii, spun cârcotaşii, conduce o bandă de hoţi care acţionează pe raza unui orăşel minier, zguduit în urmă cu ceva vreme de o tragedie, iar ţinta este chiar întreprinderea care a îndoliat multe familii. Din incinta uzinei sunt furate cantităţi impresionante de cărbuni, care mai apoi sunt vânduţi unei reţele dintr-un judeţ învecinat pe bani frumoşi. Gurile rele spun că săptămânal, omul legii adună câteva mii de lei din coordonarea acestei activităţi, bani care-i completează veniturile diminuate de criză şi superiori.