Gura lumii 11.05.2012

Vorbeşte lumea prin târg tot felul de lucruri, mai mult rele decât bune, despre un personaj politic care de-o vreme încoace a tot fost promovat, iar acum tocmai s-a auzit că va fi din nou pus pe o înaltă funcţie executivă la nivel de judeţ.  Cică omul a avut mai multe firme, pe care le-a cam dus în cap, din cauză că nici nu este prea priceput în afaceri, zic cârcotaşii, dar şi fiindcă a cotizat din greu la  partid. Şi fiindcă a sponsorizat atât de vârtos partidul şi pe şeful său din judeţ, omul a fost ajutat fiind promovat pe diverse funcţii de şef. Toate bune şi frumoase, până la urmă personajul s-a descurcat. Necazul este că odată ce şi-a dus firmele în cap, oamenii care au rămas pe drumuri au încercat să intre în şomaj, iar unii chiar să se pensioneze. Numai că, atunci când s-au prezentat să-şi depună dosarele la instituţiile cu pricina, spre marea lor dezamăgire, au aflat că domnul patron nu le-a virat contribuţiile prevăzute de lege, nici la sănătate, nici la pensii, nici la şomaj, deşi ele le-au fost reţinute din salariu. Şi, nu-i vorba doar de o lună două, ci de ani buni. Aşa că bieţii oameni au simţit că le pică cerul în cap când au aflat că, după ani de zile de muncă, nu au dreptul nici măcar la un amărât de ajutor de şomaj.

Vorbesc gurile rele că un personaj aflat de multă vreme pe scena politică a judeţului, iar de vreo două legislaturi numai pe funcţie prezidenţială, este speriat de moarte că peste nici o lună de zile va pierde ciolanul din gură.  Zvonerii spun că vodă cel cu mutră de vulpoi face crize  de nervi de fiecare dată când află că principalul său adversar în bătălia electorală ajunge printr-o localitate păstorită de primarii din subordinea sa pe linie politică şi stă de vorbă cu ei.  Mintenaş, omul pune mâna pe telefon şi mi-i face pe bieţii edili varză, ameninţându-i că le taie fondurile – de parcă le-ar da din propriul buzunar, nu-s bani publici! – că le va face viaţă amară ş.a.m.d. Când nu-i poate porcăi el personal, pune pe vreunul din locotenenţii săi să-i sune şi să-i tragă de urechi în numele lui. Aşa că acum, edilii mai slabi de înger, sau cei cărora le tremură nădragii la orice pârţ trage şeful, se feresc şi să-l mai salute pe adversarul voievodului, de teamă să nu fie văzuţi şi turnaţi la acesta.