Gura lumii, 11.02.2015

Circulă vorba prin târg că locuitorii unui sat, care aparţine de o buclucaşă comună de la noi din judeţ, au rămas fără dispensar după ce în locul lui a răsărit, ca ciuperca după ploaie, o firmă nou-nouţă. Cel puţin aşa credeau oamenii la început, că a venit cineva să investească la ei în sat şi tare se mai minunau la execuţie. Dar gândurile lor au fost spulberate cât ai zice peşte când au dat de ştire că investitorul misterios nu-i altcineva, decât cel care se află la cârma comunei. Mai mare le-a fost surprinderea să afle că de fapt, firma care tocmai îşi făcea cuibul pe uliţa lor din sat, nu-i decât aceeaşi Mărie cu altă pălărie. Mai precis, din oarece motive dubioase, aceeaşi firmă din trecut, pe care vreme bună a folosit-o ca să îşi facă damblalele prin zonă pe bani frumoşi, a botezat-o altfel şi i-a găsit un nou culcuş. Şi uite aşa, reuşeşti să scapi în ziua de azi de păcatele financiare, care nu ţi-ar mai putea fi iertate dacă ar fi descoperite de cine trebuie.

Mare a mai fost mirarea unui locuitor al municipiului reşedinţă de judeţ când a văzut cum îşi fac treaba câţiva angajaţi ai unui serviciu public. Nu chiar aşa de dimineaţă pe cum s-ar crede, aproape mai degrabă de orele amiezii, doi flăcăi şi o domniţă se pregăteau să cureţe gunoaiele făcute de copii într-unul din parcurile de cartier din oraş. Şi cum mocheta de pe jos a costat ceva bani, cineva trebuia plătit să se ocupe de întreţinerea ei. Ca un scenariu desprins dintr-un film cu tăntălăi, cel mai mare apucă mătura şi ceilalţi doi mai mici se ţin de sac şi oferă câteva indicaţii celui însărcinat cu problema. Nu că n-ar fi fost mizerie în locul cu pricina, ba era chiar destulă şi mare parte din ea a rămas la locul ei, dar toată osteneala nu a durat mai mult de câteva minute, timp în care cei trei de care vorbim nu au făcut altceva, decât să se plimbe unul după altul, fără nici un rost. Obosiţi până peste cap de la atâta muncă, s-au cuibărit repede în maşina de serviciu, cochetă ce-i drept, şi s-au făcut nevăzuţi. Cel mai probabil se grăbeau să ajungă la următorul parc, nu cumva să îi prindă noaptea şi ei să nu-şi fi îndeplinit atribuţiile.