Gânduri, la dispariţia unui ziar…

Dom’le, cum este şi viaţa asta. Marţi, 30 iunie, cotidianul Hunedoreanul era – potrivit afirmaţiilor făcute de redactorul şef în editorialul postat pe prima pagină – cel mai puternic, cel mai citit, cel mai bun din punct de vedere editorial, deci şi cel mai influent ziar din judeţul Hunedoara. Era publicaţia cu cea mai grozavă echipă de jurnalişti, cu cea mai performantă echipă de marketing şi vânzări, cea mai, cea mai… Pentru ca ieri, miercuri, 1 iulie, ziarul să-şi dea obştescul sfârşit.       
Deci, după ce a dispărut “Cuvântul liber”, transformat pentru o perioadă în Hunedoara Expres (ziar care a murit şi el cu ceva vreme în urmă) a venit şi rândul Hunedoreanului să dispară, ca ziar tipărit, de pe piaţă, rămânând să trăiască doar on-line. Asta spre regretul multora din cititorii săi fideli şi – trebuie să o arăt aici, chiar cu riscul ca unii dintre cei care citesc aceste rânduri să mă acuze de ipocrizie! – spre regretul sussemnatului.
Spun spre regretul meu, deoarece sunt unul din cei care s-a alăturat  cu tot sufletul lui Alexandru Câmpean (fie-i ţărâna uşoară, deoarece a decedat cu câteva zile în urmă, răpus de o cruntă boală), pe atunci directorul ProTV Deva, cel care a avut ideea scoaterii unui nou cotidian la Deva şi a militat pe lângă big-boss-ul Grupului Media Pro să-şi dea acordul. Spun spre regretul meu, deoarece de la primul număr al Hunedoreanului (vreun an ca redactor şef adjunct, apoi ca redactor şef) am muncit pe brânci timp de şase ani, aducându-l la nivelul de cea mai puternică publicaţie din judeţ şi una dintre cele mai bune publicaţii din numeroasele ziare şi reviste editate de MediaPro Grup. Când, în aprilie 2006, am plecat de la Hunedoreanul, ziarul era pe plus la toate capitolele, inclusiv la cel financiar.
Spun spre regretul meu, deoarece, dintre toate publicaţiile pe care le-am ctitorit după 1990 şi le-am condus până atunci, cu Hunedoreanul am avut cele mai mari satisfacţii pe plan editorial, dovedindu-le mogulilor presei de la Bucureşti că şi aici, în judeţul “calamitat” Hunedoara, sunt jurnalişti buni şi se poate face presă de calitate, care să aducă şi profit din punct de vedere financiar, nu doar de imagine.
Este adevărat. Dispariţia Hunedoreanului de pe piaţă ne lărgeşte nouă, celor de la MESAGERUL HUNEDOREAN, spaţiul de mişcare şi, în această perioadă de criză, nu poate decât să ne ajute. Totuşi, personal regret această dispariţie. Nu ştiu de ce, dar am sentimentul că am pierdut unul din copiii mei. 
Nu este cazul şi nici nu vreau să comentez cum de s-a ajuns aici. Acum, treaba sussemnatului şi a tuturor celor de la MESAGERUL HUNEDOREAN este să facem din acest cotidian, ceea ce am început şi n-am reuşit să facem din Hunedoreanul, deoarece împrejurările ne-au obligat să-l părăsim înainte de vreme. Adică nu doar publicaţia numărul 1 a judeţului, deoarece asta suntem deja. Ci ziarul de căpătâi al hunedorenilor, în care să se regăsească fiecare locuitor al judeţului, cu bune, cu rele, ziarul care prin ceea ce publică să dea satisfacţie şi să trezească încrederea cât mai multor dintre cititorii săi.