Deputatul AUR Tiberiu Claudiu Bârstan: ROMÂNIA ARE APĂ. ALŢII AU AVUT CURAJ

Magdalena Șerban
România a ajuns pe mâna călăilor. I se spune că e săracă și i se cer biruri pe sărăcie. E pusă la colțul economic și obligată să stea în genunchi. Deodată, nu mai are resurse și trebuie să achite nota de plată pentru su­praviețuire. Singura bogăție îi rămâne biro­crația stu­foasă pusă la naftatină. Și totuși, cum stă treaba pe real? Parlamentarul Tiberiu Claudiu Bârstan face o re­trospectivă.

Puterea exemplului, măcar în al 12-lea ceas
„Acum 30 de ani, di­ferența din­tre România și Turcia la hi­dro­e­ner­gie nu era imposibil de recu­perat. Turcia avea în jur de 9.870 MW capa­citate hidro instalată. As­tăzi a ajuns la aproximativ 32.294 MW, devenind a doua pu­tere hi­dro­­e­ner­getică a Europei, după Nor­ve­gia. Ro­mânia, în schimb, este tot în jurul valorii de 6.300–6.400 MW capaci­tate hidro ins­ta­lată. Aici este drama. Turcia a cons­truit. România a blocat. Turcia a investit. România a amânat. Turcia și-a fo­losit râurile, bara­jele și potențialul hidro pen­tru energie, industrie și sigu­ranță națio­nală. Ro­mânia a rămas prinsă în avize, procese, birocrație, frică poli­tică, pre­siuni de ONG-uri și interese care nu au nicio legătură cu factura româ­nului. România nu este o țară săracă în re­surse. Avem munți, râuri, lacuri de acu­mulare, Dunărea, specialiști și una dintre cele mai importante com­panii ener­­getice ale țării: Hidro­electrica. Dar după 1990 am bătut pasul pe loc. Cele mai mari investiții hidro ale României au fost făcute înainte de 1990.

Atunci s-au construit marile hidro­centrale. Atunci s-a pus baza sistemului energetic care ne ține și astăzi în picioare. După 1990, rit­mul s-a prăbușit. Studiile arată că între 1950 și 1990 s-au construit 115 hi­dro­centrale. După 1990, Ro­mâ­nia nu a mai construit a­proape nimic important. Iar multe dintre proiectele în­cepute, unele aflate în sta­dii a­van­sate de execuție, au fost abandonate, blo­cate sau ți­nute ani de zile prin hârtii, pro­cese și in­te­re­se politice. În timp ce lumea a în­țeles că hi­dro­ener­gia în­seam­nă ener­gie cu­rată, sta­bilă și sigură, România și-a ți­nut pro­­iectele prin ser­tare. Nu spu­nem că na­­tura trebuie dis­trusă. Nicio­dată. Spu­nem că Ro­mâ­nia are nevoie de echilibru, pro­­fesionalism și cu­raj. Se pot face in­vestiții moderne, cu res­pect pentru me­diu, dar și cu res­pect pentru românii care plătesc facturi uriașe. Nu poți în­chide tot. Nu poți bloca tot. Nu poți trans­for­ma fie­care proiect stra­tegic într-un răz­boi juridic fără sfârșit. Pentru că fără e­ner­gie ieftină nu ai industrie. Fără in­dus­trie nu ai locuri de muncă. Fără producție pro­prie nu ai independență. Fără inde­pen­dență ener­getică nu ai suveranitate. Hidro­energia nu este doar energie ver­de. Este energie de echili­bra­re, energie si­gură, energie care poa­te ține sis­temul în picioare atunci când vântul nu bate și soarele nu pro­duce. Turcia a înțeles acest lu­cru. Alte țări au înțeles acest lucru. România încă se îm­piedică în hârtii și în lipsă de decizie. Avem apă. A­vem munți. Avem poten­țial. Avem spe­cia­liști. A­vem Hidroelec­trica. Nu ne lipsește re­sursa. Ne lipsește vo­ința politică. Ro­mânia trebuie deblo­cată. Energia ro­mâ­neas­că trebuie produsă aici, pen­tru ro­mâni, nu cum­pă­rată scump din afară, în timp ce propriile noas­tre resurse sunt ținute captive. Alții s-au dezvoltat. Noi am stat pe loc. Este tim­pul ca România să își folo­seas­că din nou forța, re­sur­se­le și dreptul de a fi o ța­ră puternică”, a punctat depu­tatul Tiberiu Claudiu Bârstan (foto), președinte AUR Hunedoara.