De ce a fost scuturat „guvernatorul” Bãsescu de preşedintele Lituaniei!

Cu ceva timp în urmă, preşedintele Lituaniei a venit tocmai la Bucureşti ca să-i bată obrazul lui Băsescu, reproşându-i că, dacă nu vom fi maturi şi responsabili, nu vom mai intra în Schengen şi nici nu vom mai primi bani din partea UE!

„Pleosc”, a răsunat în toată Europa prima „palmă” dată de lituaniană (deşi se află în deplasare!) pe obrazul marinarului eşuat pe dealul Cotrocenilor, preşedintele doar al CCR şi-al instituţiilor de forţă din România… O palmă dată din fundu’ silozului, cu o sete care l-a zdruncinat pe „guvernatoru’ UE” până-n vârful şireturilor. O palmă care l-a prins cu garda jos pe matrozul hârşit în războaie de cârciumă prin porturi, dar absolut nul şi neavenit în mediul diplomatic. Obişnuit cu luptele în care el să aibă obuzele şi mitralierele din tanc, iar adversarul să tragă doar cu arcu’, într-o luptă cu mâinile libere, de la egal la egal, Dalia Grybauskaite l-a făcut pe Băsescu, doar dintr-o palmă (la figurat, e drept, că aşa stă bine în lumea diplomaţiilor), să nu mai ştie ce vorbeşte, acesta trezindu-se că zice, în plină toamnă: „Sunteţi primul şef de stat care vizitează România după iarna noastră extrem de furtunoasă”…
„România se află pe ultimul loc în UE în materie de absorbţie a fondurilor”, îi dădea lecţii unui Băsescu rămas mut, preşedintele unei ţărişoare care se află însă pe locul doi la capitolul absorbţiei de fonduri, după faimoasa Polonie! Altă palmă pe obrazu’ supradimensionat al lui Zeus de Cotroceni!
„Tot ceea ce s-a văzut dinafară în ultimele 3 luni a influenţat capacitatea de absorbţie a fondurilor UE”, „Nimeni nu vă mai poate ajuta, doar voi, din interior!”! Trosc, pleosc, încă două bucăţi pe obrajii lui Trăienel!
Mulţi vor zice: da’ cine-i doamna, de ne ia pe noi la rost? Nu ştiu dacă e chiar aşa: ceea ce contează cu adevărat nu e cine este ori dacă are dreptate sau nu preşedintele Lituaniei, căci în politică dreptatea depinde din ce parte te uiţi, ceea ce contează cu adevărat este dacă şi unde minte în ceea ce zice! Şi nu putem zice că minte, când însuşi Băsescu a rămas fără comentarii…
Răsunătoare „succesuri” ale diplomaţiei băsiste: a rămas să ne mai beştelească doar Albania! Din Europa, că de pe glob ar mai fi doar Tanzania, Congo, Burundi şi Burkina Faso…
Asta a fost tranziţia portocalizată a poporului român: de la Titulescu la Monika Makovei, de la Kogălniceanu şi Brătianu la Boc şi Ungureanu, de la Mihai Viteazul la Cuza, Mihai I şi la Băsescu! Parafrazându-l pe Francisco de Goya: somnul naţiunii naşte monştri!
Oare de ce i-or trebui poporului român unii care să se beţivănească prin crâşme, ori să dea cu sticla de şampanie-n public, să se urce băuţi la volan, să pocnească peste gură copiii, să facă mişto (că şi-aşa, altceva nu ştie să facă…) şi ăla de doi bani, să mintă, să fure, să se strecoare hoţeşte printre legi? Încă rămâne o enigmă…
Nici măcar la CAP-uri nu era bun un astfel de preşedinte! Pentru că un preşedinte nu trebuie să dovedească lipsă de educaţie, nu trebuie să fie mânat de o ambiţie distructivă, nu trebuie să mănânce mici cu mâna, să se şteargă la gură cu mâneca, sau să meargă pe trei cărări! Nu trebuie să hăhăie, să se ţină cu ghearele şi cu dinţii de scaunul unei puteri pe care n-o mai merită, ori să fie un permanent focar de vrajbă şi de ură! El trebuie să fie un model demn de urmat! Un om pe care să fii mândru că-l poţi da ca exemplu copiilor tăi! şi nu un exemplu cum şi cât trebuie să fii de hoţ, de speculant al oricărei slăbiciuni a legii sau a omului, ca să ajungi în fruntea bucatelor, la serviciu, în politică sau în vârful statului! Istoria a arătat că poţi ajunge „om mare” şi fără să fii nesimţit, vulgar, mincinos, viclean, poţi ajunge undeva şi fiind cel mai bun în domeniul respectiv, nu doar cel mai imoral!
Un preşedinte trebuie să fie un om de care să nu ne fie ruşine când iese din ţară, iar între graniţele patriei să nu dea motive măcar să te uiţi urât în direcţia lui! Pentru că un preşedinte va rămâne, fie că vrea, fie că nu, în istorie! şi dacă se va considera că merită o statuie (şi Nero are statuie!), la aceasta să se depună cu pioşenie şi recunoştinţă o coroană de flori, nu să rămână, proptind cerul, doar în grija şi spre bucuria câinilor comunitari!
Din păcate pentru Băsescu, el nu va pricepe niciodată faptul că, preşedinte fiind, devii o instituţie, trebuind să renunţi la haina ta odată ce ai îmbrăcat haina de reprezentant al naţiunii. În caz contrar, istoria va mai consemna încă o gaură neagră în mersul său.
Laurenţiu Nistor, deputat în Colegiul Uninominal nr. 1 Brad-Valea Mureşului