Cum să pleci în vacanţe (relativ) ieftine
Cu siguranţă, că şi dumneavoastră aţi avut acea senzaţie ciudată, când v-aţi dat seama că a trecut un an, atunci când aţi realizat că un eveniment anume se repetă. Uite ce repede a trecut anul! suntem tentaţi să spunem.
Aşa şi eu – a venit vremea unui nou concediu, chiar şi în condiţii de criză economică. Astfel încât, setat fiind pe concedii externe, am căutat variante cât mai ieftine, pe de o parte, şi cât mai potrivite buzunarului meu, pe de altă parte. Acum, nu aş vrea să credeţi că nu-mi place România şi că strâmb din nas la auzul unor deplasări mioritice. Deloc! Iarna, la schi, sunt un patriot convins – bag destul de mulţi bani în buzunarele domnului Copos, în Poiana Braşov. Iar la sfârşit de săptămână, nu ezit să fac multe deplasări lungi prin ţară. Retezatul este una din destinaţiile mele favorite, la sfârşit de august.
Dar, cum marea nu mă prea atrage, nordul Moldovei l-am vizitat, iar în zona centrală a Transilvaniei mă duc frecvent, de obicei rezerv verile deplasărilor externe. Anul trecut am făcut, prin intermediul acestor editoriale, un adevărat jurnal de călătorie, iar prietenii care mă citesc s-au amuzat, probabil şi cei care mă citesc în general, nefiindu-mi neapărat prieteni.
Vreau să spun doar că toată Europa s-a adaptat la criză. Le-am spus multora că vin în concediu în Franţa, pe Valea Loarei. S-au mirat. A, ai mulţi bani, au sărit ei să-mi spună. Nu, le-am replicat, aveţi idee cât mă costă şase nopţi pe Valea Loarei? Nu… Exact 220 de euro, cu mic dejun inclus… De persoană, nu? s-au arătat ei neîncrezători. Nicidecum. 220 de euro pentru două persoane, evident că pentru ambele cu mic dejun inclus. O, păi e aproape gratuit… Este, am convenit. E adevărat că se mai adaugă şi ceva costuri de transport, că merg pe cont propriu, dar sunt dispus să dau relaţii celor care sunt interesaţi de preţuri mici şi condiţii bune.
Acum scriu de sub un copac, din faţa unei ferme de pe Valea Loarei, exact cea cu 220 de euro. Oameni amabili, nu au fiţe în cap, condiţii bune, să spunem de hotel de două stele. Sau de pensiune de trei margarete. Bate vântul, am luat micul dejun – între noi fie vorba, să nu vă bazaţi că vă săturaţi cu un mic dejun franţuzesc – nu din cauza banilor, ci pentru că aşa e la ei.
Nu ştiu dacă pe mult lăudata Vale a Prahovei, la Bran, aş fi găsit vreo pensiune care să-mi ofere asemenea condiţii la un astfel de preţ. În zilele ce urmează, vă mai spun…