Cui i-e fricã de introducerea camerelor video în secţiile de votare?

Până acum, nu am auzit pe nimeni să susţină introducerea camerelor video în secţiile de votare. De ce nu se vrea, oare, să fie totul transparent?
Răspunsul e simplu: nu s-ar mai putea fura prea uşor sau poate mai deloc. Aşa că, de ani buni, bine e să fii preşedinte de secţie. Bine pentru buzunar şi bine pentru interese. Pentru că nu toate formaţiunile politice au şi observatori loiali sau membri pe măsură. Unii o mai cotesc, fie la stânga, fie la dreapta. Alţii îşi uită ochelarii acasă taman când trebuie, iar alţii se fac că nu văd din născare. Aşa e de demult în România, dar parcă acum s-a depăşit orice măsură. Se fură ca-n codru. Pentru că există specialişti în furt. Prin urmare, sunt sigur că se va fura şi la parlamentarele din 9 decembrie. Pârghiile există şi vor fi uşor de urmat. Metodele de fraudare a alegerilor se împart în două categorii mari: cele în care acţionează atât membri ai comisiilor secţiilor de vot sau militanţi ai forţelor politice, cât şi cetăţenii, care primesc un beneficiu material, şi cele în care frauda este comisă doar de reprezentanţii partidelor. Dar, haideţi să definim metodologia:
Primul caz: cel puţin, un buletin este marcat anterior votării, cu ştampila de control şi cu ştampila „Votat“ pe un anumit partid sau candidat sau pur şi simplu, unui anumit alegător i se înmânează două buletine de vot într-unul singur, le ştampilează pe amândouă, dar introduce numai unul în urnă, iar pe cel de-al doilea îl scoate din secţia de votare. Alegătorul, parte a fraudei, primeşte un buletin de vot normal când vine în secţia de votare, dar îl introduce în urnă pe cel ştampilat deja, îşi însuşeşte buletinul alb pe care îl înmânează altui alegător afară. Acesta urmează aceeaşi schemă, astfel încât fiecare alegător scoate ilegal din secţie câte un buletin. De ce ar face omul aşa ceva? Pentru că fie este un membru înrăit al partidului furăcios, fie simpatizant care crede că va accede în vreo funcţie. Fie, în cel mai rău caz, cineva care o face doar pentru bani.
Alt doilea caz: anterior zilei votului, se fac săpături şi se întocmesc „liste“cu persoanele plecate la muncă în străinătate şi care nu vor fi în localitatea de domiciliu la data vizată, sau chiar liste cu persoanele decedate. Ulterior, diverşi oameni cu drept de vot se deplasează în mai multe locuri şi votează în numele acestora. Alteori, înşişi membrii comisiei de vot votează, eventual, înaintea deschiderii urnelor, în numele acestora cunoscându-le datele personale şi semnând ulterior pentru aceştia că s-au prezentat la vot. Aş fi uimit să se coreleze vreodată intrările-ieşirile din ţară ale persoanelor în cauză, cu ziua votului. Nu cred că ar corespunde mai nici una!
Al treilea caz: utilizarea în exces şi necuvenit a „urnei mobile“ şi „urna mobilă schimbată“. De obicei, se ştie exact câte persoane (nedeplasabile) vor vota prin intermediul acesteia. După încheierea traseului, urna mobilă se pune în portbagajul maşinii cu care se deplasează cei doi membri din secţia de votare arondată şi se acoperă. Când se ajunge la secţia de votare, de sub acoperământ se scoate o urnă mobilă similară, cu buletine în numărul anticipat dinainte, dar ştampilate anterior pe „cine trebuie“.
Pe lângă toate acestea, mai sunt multe altele ce ţin de inventivitatea fiecărei culori politice. La acest capitol, chiar nu există lipsuri.
De departe însă CEA MAI PRACTICATĂ FORMULĂ ÎN JUDEŢUL NOSTRU este cea a cumpărării oamenilor din secţiile de votare. Astfel, pentru o anumită sumă de bani, care în mod sigur nu ajunge pentru 4 ani, reprezentanţii din secţiile de votare ale altor partide fie pleacă din secţii înainte de terminarea numărării voturilor, fie semnează procesele verbale în alb, fie le semnează după două zile, fie acceptă să semneze alte procese verbale aduse “de acasă”,  în care sunt trecute cu totul alte date decât cele rezultate din numărarea voturilor. Nimeni şi nimănui nu i-a trecut prin cap şi nici nu cred că ar vrea să renumere voturile din saci, înţeleşi fiind între ei, de la cei mai mici, până la cei mai mari. Nu-mi aduc aminte să fi acceptat vreodată cineva în drept o renumărare a voturilor, cum de asemenea, cred că le-ar fi şi frică s-o facă. Şi uite aşa, câştigă întotdeauna cine numără voturile şi nu cine votează.
Aşa că dragi hunedoreni, mergeţi la vot în 9 decembrie. În primul rând, este un drept al nostru, al fiecăruia. Un drept pe care îl avem din naştere şi se numeşte liberul arbitru. Nu-i lăsaţi pe alţii să pună ştampila acolo unde vor ei, în locul dumneavoastră! Nu-i lăsaţi să vă fure dreptul de a alege! În acest fel, poate reuşim să mai stârpim câte puţin din nemernicia unora care vor cu orice preţ să nu se mai dea jos de pe scaunul pe care se simt atât de comod. În rest, de conştiinţă, poate facem rost de la alţii. De aceea, trebuie aleşi OAMENI DIN POPOR şI PENTRU POPOR, nu slugi politice, analfabeţi care nu ştiu să lege două cuvinte sau mai rău, mincinoşi  şi hoţi de profesie.

Cristian Marius Vladu, candidatul PP-DD pentru Senat în Colegiul nr. 2 Brad-Orăştie-Simeria

Ionel Andronie, candidatul PP-DD pentru Camera Deputaţilor în Colegiul nr. 2 Orăştie – Simeria – Geoagiu