Copii necăjiţi
Volodia Macovei
De foarte multe ori, prea încărcaţi de grija festivismului, a politicii şi a planurilor măreţe, edilii noştri aruncă în coşul cu preocupări minore probleme foarte grave ale comunităţii. Cum ar fi cele ale copiilor devenilor, mai ales ale celor cu familii mai necăjite, fără resurse financiare, copii care au, încă, dreptul la învăţătură, ca singură şansă de a reuşi în viaţă.
Mă uitam ieri, în preajma blocurilor din cartierul Zăvoi, la o mulţime de oameni supăraţi, înconjuraţi de zeci de copii nedumeriţi, toţi aşteptând să se producă o minune, să vină un autobuz care să ducă elevii la şcoală, gratuit. Cum ar spune un moldovean de peste Prut: se prea poate să vină, dar se prea poate să nu vină.
Tot necazul provine de la un contract oprit la sfârşitul lui 2013, de la calculele municipalităţii că nu ar fi bani pentru aşa ceva, poate şi de la faptul că privirea edilică nu bate până pe dealurile din preajma Devei.E plină presa locală cu tot felul de subvenţii, ajutoare sociale, sprijin dedicat, pomeni şi daruri, dinspre municipalitate. O mulţime de bani se cheltuie pentru manifestări publice cu concerte, virşli şi ţuică, gulaş la cazan, întruniri, delegaţii, sindrofii. Sume uriaşe, dacă le adunăm. Dar uite că nu se găsesc ceva bănuţi, mărunţei, din care să fie ajutaţi copiii necăjiţi ai devenilor să ajungă la şcoală, aceştia fiind nevoiţi să o ia la pas, prin noapte, prin frig şi ploaie, doar pentru a nu pierde orele de curs.
Se fac strategii pompoase, se ridică locuri de joacă cu sume uriaşe, se programează construirea de pasaje subterane, cumpărarea de parcări carusel, se spoiesc cetăţi şi edificii, se scriu monografii costisitoare, dar nu se găsesc bani care să ajute 60 de copii să meargă la şcoală. Pentru aceştia trebuie găsite soluţii miraculoase, nu mai ajung banii. Am auzit că trebuie sortaţi copiii, după veniturile părinţilor, ca să fie ajutaţi, dacă vor fi, doar cei extrem de săraci, de parcă în autobuzul-minune nu pot sta alături şi ceilalţi copii, nu-şi permite comunitatea să le ofere gratuitate la transport.
Ce poate fi asta decât nepăsare faţă de viitor, faţă de oamenii care trăiesc la limită, faţă de cetăţeanul pus sub bocancul societăţii.
