Cine se teme de Gabriel Popa?

Înainte de începerea campaniei electorale, pe vremea când se depuneau şi se retrăgeau candidaturi, când negocierile încă nu se încheiaseră şi când frăţiile împotriva naturii nu erau conturate, am fost intens curtat de lideri de vârf ai PSD-ului, care mă implorau să-mi retrag candidatura. Este adevărat că nu au existat ameninţări la adresa mea, în discuţiile telefonice pe care le-am avut cu aceştia, ba din contră, promisiunile curgeau gârlă. „Vrei să fii director de deconcentrate ? Se rezolvă, ai cuvântul meu că vei fi. Nu mă interesează, răspundeam. Stai aşa, poate vrei să fi director de agenţie naţională. Răspunsul meu era acelaşi. No bine, dacă vrei secretar de stat, se rezolvă şi treaba asta. Îţi dăm garanţii ferme că vei fii ceea ce convenim, dar retrage-ţi candidatura. Nu o încurca pe fata asta, fii bun. Am refuzat toate aceste oferte, tentante pentru oricine îşi doreşte o carieră politică. Nu asta mă interesa şi nu asta mă interesează în demersul meu de a deveni deputat în Colegiul nr. 2. Conştient că pot să fac ceva, cu adevărat folositor  pentru concetăţenii mei, dornic să aduc aici ceea ce alţii nu au adus de două decenii, capabil să gestionez situaţii delicate în beneficiul oamenilor, am hotărât să nu dau înapoi. Spiritul de competiţie care mă caracterizează a fost încă un imbold care m-a determinat să nu renunţ la această cursă electorală. Ca orice competiţie pe care am abordat-o, şi pe aceasta o consideram şi o visam ca pe una cinstită, dominată de lupta de idei, de soluţii viabile pentru comunitate. Din păcate, nu a fost să fie. Deputatul Nistor mi-a contestat imediat candidatura. Contestaţia i-a fost respinsă. Şi aşa a început campania. Iar visele mele, de competiţie fair-play, s-au spulberat din primele zile. Primele semne ale unui grobianism politic, de doi bani, au venit de la Simeria, unde independentul primar, în ghilimelele de rigoare, Rîşteiu le-a ordonat greblarilor electorali să rupă orice afiş  şi să taie orice banner cu Gabriel Popa. Ordinul de la centru era ca fata asta să câştige, să meargă parlamentar la Bucureşti şi pentru asta, tovarăşi, nu precupeţiţi nici un efort spre izbânda finală. Călcaţi totul în picioare. Chiar şi demnitatea oamenilor. Minţiţi, înşelaţi, păcăliţi, fraieriţi pe oricine vă iese în cale, promiteţi orice, pentru ca reprezentanta PSD-ului să devină parlamentar. Şi asta au făcut cei din armata PSD-ului, care, cel puţin în acest colegiu, nu s-a putut metamorfoza în acel trâmbiţat USL care are ca singur program electoral sloganul „Jos Băsescu”. Şi alţi primari ai zonei, mânaţi, nu de propria conştiinţă, ci mai degrabă de ordinele venite de la judeţ, au procedat la fel ca dependentul de PSD, Rîşteiu, rupând afişe şi dând cu piatra de după colţ, refuzând, cu încăpăţânare, orice dezbatere electorală cinstită, civilizată şi bazată pe confruntarea de idei.
Nici la o aruncătură de băţ de infantilismul electoral al PSD-iştilor se situează alt personaj care se visează deputat în continuare. Iosif Blaga, salvatorul delfinilor din Marea Neagră, nu mai este in stare să-şi facă o campanie electorală constructivă şi alege o cale la fel de grobiană prin discursul său, transmis din uşă în uşă şi din biserică în biserică şi anume, denigrarea mea ca persoană, cu invective scornite din bârfele de la colţul străzii. Incapabil de promisiuni realiste, de programe coerente şi de planuri viabile, deputatul, fost primar, care a înglodat Orăştia în datorii uriaşe, şi-a construit întreaga sa campanie electorală începând cu bine ştiutul măi fraţilor şi terminând cu nu-l votaţi pe Gabriel Popa. Cam puţină şi cam subţire o astfel de campanie din partea unui om cu veleităţi de mare politician. Nu doresc să atac pe nimeni, dar nu sunt dispus să întorc şi celălalt obraz atunci când primesc o palmă. Am dreptul să răspund, am dreptul să îmi duc lupta până la capăt şi am dreptul să merg mai departe în drumul meu. Iar drumul meu este unul presărat cu bune intenţii, cu onestitate, cu pricepere, dar mai ales cu dăruire. Dăruirea mea se va materializa odată cu accederea în parlament, acolo unde voi fi o voce responsabilă în folosul dumneavoastră, a tuturor. Vă sfătuiesc să mergeţi la vot, să puneţi ştampila acolo unde vă dictează conştiinţa, pasiunea sau după caz, apartenenţa politică. Dar vă rog mult, să discerneţi binele de rău, adevărul de minciună, dreptatea de nedreptate şi mitocănia de onestitate. Cu speranţa unei întâlniri cât mai apropiate, cu promisiunea că uşa mea va fi deschisă oricui şi oricând, vă doresc înţelepciune în 9 decembrie şi multă sănătate. Să aveţi sărbători frumoase şi împăcate.
Cu dragoste faţă de semenii mei,

Gabriel Popa, candidat INDEPENDENT pentru Camera Deputaţilor în Colegiul nr. 2 Orăştie-Simeria-Geoagiu.

2 comentarii la „Cine se teme de Gabriel Popa?

  • 7 decembrie 2012 la 9:42
    Permalink

    Daca un om normal face un calcul , rezultatul la care ajunge este ca nu ai nici o sansa. Mai mult v a ajunge la concluzia ca dumneavoastra domnule “independent” ajutati ARD-ul, adica pe domnul Blaga! Cine nu crede sa faca calculele si sa vada!

  • 7 decembrie 2012 la 13:37
    Permalink

    PSD= PCR . USL = O RUSINE PENTRU DEMOCRATIE .

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

stiri si ziare