Cine pe cine manipulează?
Manuela Timiş
Orice campanie electorală are drept scop informarea electoratului cu privire la oferta politică şi persuadarea (a convinge pe cineva să creadă, să gândească sau să vrea să facă un anumit lucru), pentru a-i influenţa sau configura opţiunea electorală.
Practic, campaniile electorale au rolul de a determina electoratul să voteze într-un anumit sens şi pentru atingerea acestui scop se folosesc toate mijloacele de comunicare. Costisitoare, antrenante, zgomotoase şi spectaculoase în acelaşi timp, campaniile scot, aşa cum sublinia Ron Faucheux, ce este mai bun şi ce este mai rău din oameni. Cu toate că sunt, uneori, foarte agresive şi depăşesc limitele eticii şi ale bunului simţ, ele promovează alegerile, pivotul în jurul căruia gravitează democraţia.
Comunicarea politică a existat dintotdeauna ca răspuns la nevoile diverselor forme de putere. Un articol al istoricului francez Robert Chesnais, intitulat „Vânătoarea de alegători în Roma antică“, detalia modalităţile de propagandă electorală în Roma, pornind de la anul 509 î.e.n. În acele timpuri, comunicarea politică se prezenta sub formă vorbită şi, drept consecinţă, toţi cei ce visau să facă o carieră publică trebuiau să posede un minimum talent oratoric, care, de altfel, era baza unei bune educaţii. Chiar dacă putea să folosească un orator profesionist (cel mai celebru a fost Cicero), candidatul trebuia să fie capabil să seducă şi să convingă indecişii, prin „forţa cuvântului“. Intervenţiile sale, mai mult sau mai puţin improvizate, în pieţele cartierelor sau la intersecţiile străzilor principale, trebuiau să facă proba „elocvenţei“. Exista şi în acea perioadă propagandă negativă, desfăşurată mai ales prin intermediul zvonurilor plasate în sânul marilor familii, precum şi afişajul electoral sub formă de graffitti, mărturii fiind cele găsite în Pompei. La o analiză mai atentă, totul pare să ne sune foarte cunoscut.
De altfel, Monica Charlot spunea că: „Vânătoarea de alegători este la fel de veche ca şi alegerile, ceea ce s-a schimbat este tehnica“. A face o campanie electorală civilizată este de-a dreptul imposibil atunci când partenerii de competiţie nu înţeleg acest lucru. Prin lansarea de zvonuri şi afirmaţii duşmănoase, adversarii caută să intimideze, să creeze confuzii şi neîncredere în rândul cetăţenilor. Astfel de zvonuri în accepţiunea lor se adresează categoriei de nehotărâţi din electorat, pe care îi consideră mai puţin instruiţi, mai puţin informaţi şi mai uşor de manipulat. Pragmatismul este apanajul celor care au idei clar conturate. Dacă nu ai coerenţă şi cursivitate în idei, cum poţi avea în fapte ?!? Şi faptele, cum pot fi materializate fără cunoştinţe şi deprinderi practice?!? vorba proverbului… „practica este mama tuturor teoriilor” sau „teoria ca teorie dar practica te omoară” şi mulţi şi-ar frânge gâtul.
Să apari în faţa unui public numeros şi să te bâlbâi şi când citeşti de pe o hârtiuţă, este clar că nu vei putea niciodată să te faci respectat de cei cărora te adresezi. Este uşor a te erija în posibil conducător al unei comunităţi. Dar, ce te faci când eşti lipsit de cele mai elementare norme de conduită interumană şi singura modalitate de a-ţi convinge semenii este agresiunea fizică şi verbală. Atunci când tu eşti doar o „unealtă” în mâna unor indivizi pătrunşi de dorinţa răzbunării, nu poţi să te manifeşti într-un domeniu de care nici pe departe nu ai habar.
Şi tu, care crezi că manipulezi, eşti, de fapt, un biet manipulat.
