CELE MAI MARI FRAUDE FINANCIARE DIN ISTORIE (1)

Am putea fi tentaţi să presupunem că frauda, respectiv investigaţiile anti­fraudă reprezintă fenomene re­lativ noi, apărute odată cu mul­ti­na­ţionalele şi sistemul capitalist mo­dern.
Cu toate acestea, istoria ne învaţă că riscul de fraudă este omniprezent, existând din cele mai vechi timpuri, fie că vorbim de frauda economică sau chiar de vânzarea unui imperiu. Des­co­perirea marilor cazuri de fraudă din istorie ne poate ajuta să înţelegem mai bine mecanismul de înşelăciune, modul de operare al infractorilor şi – poate cel mai important – cum teh­nicile de investigaţii antifraudă pot pre­veni păgubirea instituţiilor.

Vânzarea Imperiului Roman
Contrar numelui cu care a rămas în istorie, vânzarea imperiului roman, frauda din anul 193 AD nu a implicat vânzarea propriu-zisă a imperiului, ci a funcției de împărat al imperiului, ce asigura putere de decizie asupra tu­turor aspectelor ce țineau de ad­mi­nis­trarea imperiului, de la adoptarea le­gilor la infrastructura rutieră, numirile politice, conducerea armatei etc. Funcția de împărat roman putea fi câștigată prin merit sau moștenită, în ambele situații împăratul fiind re­cu­noscut și considerat demn de funcție de majoritatea romanilor.

Intrigi și amestecul în politică
În ultima noapte a anului 192 AD, Comodus, fiul lui Marcus Aurelius, a fost ucis. În locul lui, Garda Pretoriană l-a numit a doua zi împărat pe Pertinax, prefectul urban al Romei. Garda Pretoriană (în latină, cohortes praetoriae) era o unitate de elită a armatei imperiale romane, ai cărei membri au servit timp de aproape 3 secole drept gărzi de corp și ofițeri de informații pentru conducătorii romani. Pretorienii s-au făcut remarcați prin intrigi și amestecul lor în politică, mer­gând până la răsturnarea frauduloasă a împăraților și proclamarea succe­so­rilor lor, așa cum au procedat și cu Pertinax. De la a fi garda de corp a îm­păratului, aceștia deveniseră puterea ma­nipulatoare din spatele tronului. Atunci când Pertinax a refuzat să îi recompenseze cu bani pentru nu­mirea sa și a încercat să facă schim­bări în rândul gărzilor corupte, Pre­to­rienii l-au ucis. În loc să numească pur și simplu un alt împărat, membrii Gărzii Pretoriene au organizat, pe 28 martie 193 AD, o licitație publică, urmând ca împărat să fie numit cel care le oferea cei mai mulți bani. So­crul lui Pertinax a oferit câte 5.000 de drahme pentru fiecare soldat al Gărzii, dar câștigător a fost Didius Julianus, un senator foarte bogat, care le-a oferit câte 6.250 de drahme. Având în vedere că erau aproximativ 4.500 de pretorieni, suma totală de plată a fost de 28.225.000 de drah­me. E greu de spus cât ar valora astăzi o drahmă veche, dar estimarea istori­ci­lor este cuprinsă între 500 de milioa­ne și 1 miliard de dolari plătiți pentru a câștiga fraudulos tronul roman și protecția oferită de Garda Pretoriană.

Au vândut ceva ce nu le aparținea
De ce este acest incident catalogat drept o fraudă? Pentru că, la fel ca în orice altă fraudă financiară clasică, gar­dienii au vândut ceva ce nu le apar­ținea. Pretorienii nu dețineau imperiul. Ceea ce a cumpărat, de fapt, Didius Julianus a fost sprijinul lor pentru a deveni împărat. În ceea ce îl privește pe proaspătul împărat, el nu a fost deloc apreciat pentru modul în care a obținut tronul, ba chiar s-a declanșat un război civil între mai multe facțiuni care încercau să îl destituie. Două luni mai târziu, abandonat de pretorieni și de Senat, a fost și executat de un sol­dat oarecare în palatul său pustiu. Prima măsură luată de urmașul său la tron? Executarea pretorienilor care au pus la cale frauda imperial.