Ce mănâncă şi cât se antrenează un participant la concursurile de Strongman: „Am tras după mine camioane de 16 tone!” + Ce i-a spus Arnold Schwarzenegger

Invitatul de astăzi al emisiunii Health Talks by GSP este Mihai Petre, fost sportiv de performanță, în prezent antrenor de fitness și bodybuilding și participant la concursurile de Strongman ♦ El explică care sunt primii pași pe care trebuie să-i faci dacă vrei să te apuci de sală, care sunt diferențele dintre România și SUA la nivelul fitness-ului și povestește cum a decurs întâlnirea sa cu Arnold Schwarzenegger în California

– Bine ai venit, Mihai.
– Bine v-am găsit! Bună ziua!

– Cum a început viața ta de sportiv?
– A început în liceu, în clasa a noua, în 2002. Am intrat la un liceu sportiv, la o clasă de rugby. Am fost la două echipe diferite de rugby. Am ajuns până la nivel de echipă națională, Under 18. S-a oprit brusc, din cauza unor accidentări și niște operații destul de dificile pe care le-am avut la umărul stâng. Apoi am trecut prin mai multe sporturi, box, kickbox. Și în ultimii ani, strongman și puțin pe powerlifting, dar la un nivel mediu. Nu am putut să o duc mai sus, dar nici n-am fost printre ultimii.

– Antrenor de fitness şi bodybuilding cum ai devenit?
– Când mergeam la sală, aveam mulţi prieteni care mă rugau să îi ajut şi pe ei. Au început să prindă forme, au început să se simtă bine şi a început să îmi placă și mie să dau sfaturi, să-i ajut pe oameni. Apoi un prieten m-a sfătuit să fac nişte cursuri şi să fac o meserie din asta. Și am început ușor-ușor să colaborez cu mai multe săli de fitness din București, să-mi fac un grup de apropiaţi pe care îi ajut, că nu îmi place să-i numesc clienţi.

Mihai Petre: „Mă antrenez două ore pe zi”

– Eşti primul invitat mai înalt decât mine. Ce înălțime și ce greutate ai?
– Undeva la 2 metri, să zicem. Greutatea ideală pentru mine și unde m-am simțit eu cel mai bine ar fi 135 kilograme. Dar acum sunt la 148.

– Ţi-ai măsurat masa musculară?
– Nu mi-am făcut acest măsurători, dar la asta muncesc cel mai mult, să îmi dezvolt mereu masa musculară.

– Câte zile te antrenezi pe săptămână și câte ore pe zi?
– Antrenamentul meu personal durează o oră jumătate-două. Miercuri am o pauză, unde ori merg să fac puțin cardio ori fac un antrenament la sacul de box. Tot un fel de cardio, dar e un cardio foarte bun, ți-l recomand oricând cu drag. Te eliberează, te vezi altfel. Și duminica am pauză întotdeauna. Oriunde mă duc în alte orașe, în delegații, găsesc întotdeauna o sală de fitness şi mă ţin de program.

– Când faci antrenamentele de forță, te axezi pe anumite grupe musculare sau lucrezi tot corpul?
– Nu, nu. O singură grupă musculară pe zi.

Mihai Petre: „Încălzirea e foarte importantă”

– Faci mai multe exerciții diverse sau repeţi aceleaşi două, trei exerciții?
– Mai multe exerciții pentru aceeași grupă de mușchi. Un alt aspect important este încălzirea la mine. Încălzirea e foarte importantă şi sfătuiesc pe toată lumea să-şi acorde timp pentru ea. Încălzirea durează la mine cam 30 de minute, cu stretching, cu bandă, fiecare grupă musculară în parte, fiecare articulație în parte.

– Antrenamentul propriu-zis ce presupune?
– Eu sunt pe stilul puțin mai vechi, mai clasic, am exerciții de bază, cele pe care s-au antrenat toți marii culturişti din lume: genoflexiuni, împins la piept cu bara dreaptă, îndreptările la spate. După mai folosesc un scripet, mai folosesc un aparat, o ganteră.

Mihai Petre: „Am tractat camioane de 16 tone”

– Care e povestea ta legată de concursurile de strongman?
– A început după ce am cunosc o colegă în sală care participa la asemenea concursuri. E extraordinar de frumos ce fac oamenii ăștia în strongman. Ridicările alea extreme de bile, tractări de camioane, cauciucuri extrem de 300-400 de kg. Eu fiind foarte masiv, m-a atras zona asta şi am zis să încerc şi eu.

– Cum a fost la început?
– M-am dus la câteva antrenamente cu ea, era o grupă de băieți care se antreneau undeva pe un teren cimentat lângă un mall din capitală, am început să mă antrenez cu ei, am participat și la niște concursuri interne la noi prin România. N-am ajuns la un nivel foarte ridicat, dar pentru mine era ceva genial, mă simțeam foarte bine.

– Vorbeai de tractări de camioane. Ce greutate ai tras cel mai mult după tine?
– Cel mai mult la mine au fost 11, 12 și 16 tone. Pe o distanță de 15 metri. Greu pentru mine atunci. Pleci, dar la un moment dat se termină brusc, nu mai poţi face niciun pas. Nu știu cum să spun.

– Nu mai ai suflu, nu?
– Da. Tot, mergi, mergi, îți place, duci, duci, duci și, la un moment dat, dacă s-a oprit, s-a oprit. Nu-ți dă semne că obosești, dar nu mai poţi face nimic. Dar am tras şi dube de 4 sau 5 tone câte 20-25 de minute, m-am plimbat cu ele prin tot cartierul. E un antrenament de picioare complet.

Mihai Petre: „Mănânc multe legume crude”

– Pe partea de alimentație cum stai?
– Momentan, de când am avut o accidentare la umăr, adică de 4-5 luni, n-am mai calculat nimic, n-am mai fost atent la nimic, dar încerc să mănânc cât mai curat, cât mai sănătos. Mănânc mult, 4-5 mese pe zi. Dimineața o păcălesc cu pudră proteică, ovăz, afine, banane, ou. Apoi carne, orez, cartofi dulci, salate. Legume, fructe din când în când, nu fac exces la fructe. Legumele sunt foarte ok și încerc, pe cât posibil, să le mănânc crude.

– Deocamdată nu știi câte calorii mănânci pe zi.
– Nu știu, dar probabil cam 4.000. Undeva pe acolo mă văd.

– Având și masă musculară foarte multă, tu ai nevoie de mai multă energie decât un om obișnuit.
– Da, plus că fac antrenamente dure. Trebuie să mă alimentez bine. Plus cam 4 litri de apă pe zi.

Mihai Petre: „La nivel de aparatură nu suntem departe de SUA”

– Mi-ai povestit că ai fost în SUA să vezi cum funcționează acolo piața de fitness și să acumulezi experiență. Poți să ne povestești ce e diferit la ei și la ce nivel sunt față de noi?
– Da, am fost undeva la 20 de zile. Am fost în Texas, în Dallas, și apoi câteva zile în California, în Los Angeles. Am vrut să mergem în săli de fitness, să întâlnim antrenori cunoscuți, sportivi cunoscuți și să vedem mentalitatea lor. De la recepție până la aparate, până la sportivi, până la oameni, cum se antrenează. Pe partea de aparatură sunt un pic mai avansaţi față de niște săli de fitness medii de la noi din țară. Că avem și noi săli destul de bune și de performante, și în București, și în Timișoara, și în Iași.

– Deci la aparatură nu sunt diferenţe mari.
– Nu. Am găsit niște aparate pentru tibie, pentru mușchii tibiei. Sau unele pentru antebrațe. La noi nu prea am văzut aşa ceva, dar în rest nu sunt diferenţe foarte mari.

– Ce era foarte diferit?
– Mentalitatea lor. Şi aici mă refer şi la antrenori, şi la clienţi. Aveau o calmitate, o lejeritate de a vedea lucrurile şi în mişcările pe care le făceau în sală. Nu-i vedeai agitați, nu-i vedeai nervoși, nu-i vedeai supărați. Aşa erau peste tot unde am fost, în cele 8 sau 9 săli în care am intrat. Nu urla nimeni, nu țipau, nu erau agitaţi. De la intrare te primeau cu un zâmbet, se vedea că nu e fals nimic.

Mihai Petre, despre întâlnirea cu Arnold Schwarzenegger și Charles Glass

– Care sunt cele mai importante lecții pe care le-ai învățat acolo și pe care poți cât de cât să le implementezi și aici?
– Atitudinea lor, atitudinea ca oameni, nu conta ce erai acolo. Ne-am întâlnit cu Charles Glass. Mie mi se pare în top 3 cei mai buni antrenori din America. E un tip genial, ştie ce să vorbească, să explice şi să îţi arate ca să fie totul simplu. Avea un client, la un moment dat, lucra la un aparat și noi eram cu ochii pe el. Ne-a observat şi a venit el spre noi. Ne-am prezentat, am vorbit puțin cu el și era foarte deschis, foarte calm. Avea atitudinea asta de sportiv old school, serios și deschis în același timp. În Los Angeles, ne-am dus la sala unde se antrenează Arnold, e imensă.

– V-ați întâlnit cu el?
– Da. Ținta principală la sala asta era Arnold. Am vrut neapărat să-l întâlnim. I-am dat niște mesaje pe Instagram, i-am scris, dar nu am reușit să comunicăm pe această cale. Ajungând acolo, cred că am stat patru ore în sală. Am făcut de toate, am făcut antrenament, am şi mâncat pentru că au şi bucătărie. Şi când să plecăm, îmi spune colega mea că a venit Arnold. Am crezut că glumeşte. Când m-am întors, el era la un metru de mine. Am avut noroc, dacă plecam un pic mai devreme, îl pierdeam. Avea de filmat o chestie acolo.

– Cum e ca om și cum s-a antrenat?
– Antrenamentul pe care l-a făcut în ziua respectivă a fost unul de spate. A durat cam o oră și ceva, totul filmat. A făcut doar în curtea exterioară, doar la aparate. Aşa am putut sta şi noi şi l-am observat. Nu știu dacă era zi de antrenament pentru el sau era doar o filmare. După antrenament l-am așteptat și am discutat cu el.

– A fost deschis și el?
– Foarte deschis. Când a venit, n-a băgat pe nimeni seama. Cei de la club, de la recepție, ne-au spus că în momentul când are treabă, nu vorbește cu nimeni. E focusat pe ce are de făcut. După ce s-a încheiat filmarea, atunci a discutat, a făcut poze. Ştia de România, deşi a spus că n-a fost niciodată la noi, dar a fost în Bulgaria la nişte filmări.

– Cum este să stai lângă Arnold? Pare un om puternic?
– Da, deşi acum pare un bătrânel, nu e unul normal. Când m-a luat de umăr să facem poze, s-a simțit o mână de bărbat pusă pe mine. Îmbrăcat foarte ok, foarte simplu. Nu e arogant. A venit cu bicicleta, singur, fără bodyguard. Ne-a dat şi un autograf pe mână. E o legendă, a făcut istorie în cinematografie, sport și politică. Nu mă așteptam să fie așa.

Mihai Petre: „Arnold e plin de informații”

– V-a dat vreun sfat?
– Mie mi s-a terminat toată engleza în momentul respectiv. Am vorbit foarte puțin despre umeri, i-a explicat colegei mele cum să respire în timpul exerciţiilor de umeri, un fel de respirație inversă faţă de cea normală.

– Un detaliu de expert.
– Da, ceva foarte profi, foarte detaliat. Doar cineva care e la un alt nivel se poate gândi la aşa ceva, calculează absolut orice. Omul e plin de informații.

– Ţi-ai tatuat semnătura lui pe braţ.
– Da, am vrut să rămână pe viața aici. Şi pe mâna dreaptă am vrut să îl fac pe al lui Ronnie Coleman, dacă-l știi.

– Da.
– Am mers în Arlington, la Metroflex Gym, acolo unde se antrenează el. Am prins exact ziua în care el era plecat. Ne-am antrenat în sala lui, am discutat cu cei de acolo despre el. Metroflex e istorie ca sală de fitness. Nu existau vestiare, aveau doar o singură baie mică. Ronnie era plecat în Las Vegas, la un concurs.

 

Mihai Petre: „La toată lumea o să vină nota de plată”

– Revenind la România, am observat că sunt tot mai mulţi oameni interesaţi de un stil de viaţă sănătos.
– Aşa este, e adevărat. Am văzut și oamenii mai bătrâni care vin. Fac în ritmul lor, fac ce pot, dar vin. La sala la care merg eu, vine un domn în baston. Stă pe bicicleta lui un pic, se duce şi la aparate. E foarte simpatic şi foarte respectuos.

– E important ca după o anumită vârstă să faci mişcare, să faci exerciţii de forţă pentru că începi să pierzi din masa musculară.
– La toată lumea o să vină nota de plată. Că-ți vine sub formă de boală, o accidentare grea, la șold, la femur sau vreo ruptură. Toți o să primim nota de plată la ceea ce am făcut în viața asta. E logic.

– Cât de greu e să-ţi motivezi clienţii? Nu neapărat să vină la sală, ci să-și păstreze un ritm de antrenament pe termen lung.
– Ai zis foarte bine cu venitul singuri la sală. Cel mai important pas e să vină ei.

Mihai Petre: „Trebuie să faci și un pic de psihologie cu cei care vin la sală”

– Să-și dorească măcar un pic.
– Atât. Să câștige lupta cu ei un pic, să-şi dorească să alerge, să joace tenis de câmp, tenis de masă, să vină la fitness. Acolo e primul pas. După aia îi preluăm noi. Primul pas e să vină ei, al doilea pas e să-i motivezi și al treilea pas e să-i ții focusați. E diferit de la persoană la persoană. Trebuie să îl cunoşti pe fiecare în parte, e o chestie de durată, de câteva antrenamente împreună. Trebuie să faci și un pic de psihologie cu ei, să devii apropiat de ei. Eu nu îi numesc clienţi, ci parteneri de antrenament.

– Ai vreo poveste de succes a unui client de-ai tăi?
– Poveşti sunt mai multe. Mi-ai dat greu acum, că vreau să ți le spun pe toate. Hai să-ți povestesc ceva drăguț, o poveste care a început prost și sa terminat bine. A venit un băiat la recepția sălii, avea un examen la o şcoală militară, ceva de genul ăsta. Mi-a arătat ce se cere acolo şi îmi făcusem deja un plan în minte. Problema a fost când mi-a zis că nu mai făcuse deloc sport şi că examenul era peste 20 de zile. Am fost sincer cu el şi i-am zis că nu o să reuşească, dar totuşi să încercăm. A picat examenul.

– Ce s-a întâmplat apoi?
– S-a întors, am început apoi să lucrăm din nou și după câteva luni de zile a luat examenul. A venit, mi-a mulțumit, dar mi-a zis că aici se termină colaborarea noastră pentru că pe el îl interesa doar acel examen.

Mihai Petre: „Fac analize detaliate pentru fiecare client”

– Cred că ăsta e un motiv pentru care multă lume renunță. Au impresia că pot recupera în câteva săptămâni o perioadă în care n-au făcut nimic. Și când nu au rezultate imediate, renunţă.
– Exact, ca și persoanele care vor să slăbească rapid. Te îngraşi în 6-7 ani şi vrei să slăbeşti în două luni. Nu e deloc sănătos.

– Cum decurge prima întâlnire cu un client?
– Fac nişte măsurători cap-coadă, o fișă de anamneză se numește. Eu am una foarte detaliată. Durează cam 40 de minute prima ședință de măsurători, am şi un cântar inteligent care îți măsoară cam 18 parametri din corp. Grăsime, grăsime viscerală, masă musculară, proteină, apă, etc. Mai am şi câteva teste specifice ca să văd exact unde se situează fiecare cu condiţia fizică.

– Știu că te antrenezi și cu Dorian Popa. Cât de disciplinat e și cum sunt antrenamentele cu el?
– Dorian are o colaborare acum cu sala Unisport unde activez eu și ne-am văzut de vreo 6-7 ori. E monstru cu așa ceva. Foarte disciplinat, foarte focusat pe tot ce face în sală. Respiră extraordinar de bine pe toate exercițiile, contează enorm de mult.

Mihai Petre: „Am învățat multe de la Răzvan Ariton”

– Pot să ne dai nişte exemple de persoane de la care avem de învăţat pe partea asta de fitness.
– O să supăr probabil pe mulţi, dar am exemple de oameni care nu prea apar în online. Prima recomandare e colega mea, Adrian Geamănu, e fantastică. Mai e Marius Mitrache. Pe primul loc l-aş pune pe Răzvan Ariton, care e domn profesor, e pionerul culturismului în România. Are vreo 40 de ani de culturism. M-am întâlnit de câteva ori cu dânsul, am lăsat antrenamentele deoparte şi am stat de vorbă, are multe informații, povești și lucruri utile de spus. De la dânsul am învăţat că nu trebuie să te maimuţăreşti ca antrenor. Trebuie să ai o conduită, trebuie să ai o prezență.

– De câte ori trebuie să vină la sală un om normal care vrea să facă mişcare pentru sănătate, pentru a-şi dezvolta masa musculară?
– Depinde de istoricul lui. Depinde câți ani are, ce mănâncă, ce stil de viață are, cât doarme, adică toate trebuie luate în calcul. Măcar de trei ori pe săptămână.

Episodul întreg cu Mihai Petre

– Cam cât costă estimativ să îţi iei un antrenor personal?
– Depinde ce îţi livrează antrenorul respectiv, de experienţa lui. O sumă exactă nu pot să-ți zic. La mine personal, dacă vine unul și-mi spune că nu are bani, dar că ar vrea să-l ajut cu nişte sfaturi, o fac. Nu pierd nimic, eu câștig. Eu te câștig pe tine ca om, ca o cunoștință. Ajut cu mare plăcere, nu am nicio problemă. Doar să te mulezi după timpul meu, doar să începi să mă asculţi și să văd și anumite rezultate. Dacă vii și nu ești serios, ne strângem mână şi ne despărţim. Poți să-mi dai și toți banii din lume, nu avem cum să colaborăm aşa.