Cazinoul Muncitoresc din Petroşani, o bijuterie arhitecturalã repusã în valoare
Maximilian Gânju
Clădiri istorice reprezentative pentru municipiul Petroşani au fost abandonate de proprietari sau înstrăinate, iar acum s-a ales praful de ele. Există şi cazuri fericite când monumentele au fost readuse la faima de odinioară, cum este cazul Cazinoului Muncitoresc.
Cazinoul Muncitoresc şi Baia Publică din Petroşani ar fi împlinit zilele acestea 88 de ani de existenţă. Între timp, însă, Baia a dispărut cu totul. Cazinoul a fost la un pas să aibă aceeaşi soartă, însă norocul a făcut ca un cunoscător să vadă în clădirea falnică mai mult decât o construcţie ce merită pusă la pământ. Astfel, a refăcut întregul „palat” şi chiar dacă investiţia n-a fost deloc una de neglijat, fostul cazinou al minerilor, pe lângă că şi-a păstrat aerul boem, este şi un loc apreciat de mulţi vizitatori şi localnici.
Amplasată în colonia de jos a Petroşaniului, clădirea fostului Cazinou Muncitoresc a început să fie construită în anul 1923, având în dotare o sală de spectacole cu 500 de locuri, o bibliotecă cu 1.400 de volume, un restaurant şi o sufragerie. După o reprezentaţie de probă, cu o proiecţie cinematografică derulată în ziua de 25 octombrie 1925, Cazinoul a intrat în uz o zi mai târziu, cu un mare bal, la care au fost prezenţi şi reprezentanţii Societăţii Miniere „Petroşani”. În anul 1938, în clădirea Cazinoului funcţiona cel mai performant cinematograf din provincie, acesta fiind dotat cu un aparat de proiecţie pentru film sonor, marca „Thorderson L. M. Chicago”, al doilea din ţară după cel de la Cinematograful „ARO“ din Bucureşti.
După cel de-al Doilea Război Mondial, Cazinoul Muncitoresc a fost desfiinţat, clădirea fiind repartizată Teatrului de Stat „Valea Jiului”. În timp ce clădirea fostului cazino a rezistat peste timp, cea a fostei băi comunale a dispărut din cauza hoţilor de materiale. Amplasată vizavi de Cazino, în acelaşi parc, Baia Publică (Băile Societăţii Miniere „Petroşani”) avea 46 de duşuri, baie de aburi, baie de aer fierbinte, hidroterapie, şase băi cu cadă, terase de odihnă, toate fiind destinate să asigure servicii gratuite minerilor şi familiilor acestora. În anul 1925, când au fost finalizate cele două clădiri, Societatea Minieră „Petroşani” investise deja în ele peste 28 de milioane de lei, bani cu adevărat „grei” pentru acei ani.
