Biblioteca Judeţeană recomandă cartea acestei săptămâni
Magdalena Şerban
Ce vă recomandă pentru lecturare reprezentanții Bibliotecii Judeţene „Ovid Densusianu“ Hunedoara-Deva? Sabia şi imperiul. Militari la cârma statului, de Ștefan Cazimir, apărută la Editura Humanitas, București, 2017.
Autorul abordează, cu mult farmec, un subiect inedit: comparaţia destinelor unor militari sau oameni care s-au considerat militari din secolul trecut, care au migrat din planul pur militar către cel politic, ajungând să joace roluri extrem de importante în ţările lor (Pétain şi de Gaulle în Franţa, Piłsudski în Polonia, Mustafa Kemal în Turcia, Hindenburg în Germania şi Mannerheim în Finlanda). În situaţii de criză acută, militarul poate oferi această iluzie a Salvatorului. Astfel, în cele peste 160 de pagini ale cărţii, se găsesc şase micromonografii dedicate unor personalităţi în uniformă care, la un moment dat, au fost chemate, cel mai adesea în circumstanţe politico-istorice deosebite, excepţionale, să preia puterea. „Ce punţi de legătură se pot identifica, în istoria secolului XX, între germanul Hindenburg şi francezii Pétain sau de Gaulle, între polonezul Piłsudski şi finlandezul Mannerheim, între turcul Mustafa Kemal şi oricare dintre cei pomeniţi mai sus? Faptul că toţi s-au remarcat ca militari destoinici şi că toţi au ajuns, în ţările lor, să ocupe funcţia supremă. În ce mod, pentru cât timp şi cu ce rezultate e deja o altă chestiune. Dar acest lucru s-a întâmplat întotdeauna în condiţiile unor crize pe care oamenii în uniformă au fost chemaţi să le rezolve sau în care, cel mai adesea, s-au implicat din îndemn propriu. O vocaţie «imperială» le-a fost comună tuturor, dacă restituim cuvântului imperium sensul său iniţial, acela de «comandă, poruncă, stăpânire». O zicătoare tătară, frecvent citată de Mustafa Kemal Atatürk, «Numai mâna care poate ridica sabia e vrednică să ţină sceptrul», este potrivitã ca exergă acestor cariere stranii, care par, în plin veac XX, să reînvie chipuri şi legende ale trecutului. Toate numele menţionate au dobândit, la vremea lor, statutul de personaje, nu departe de accepţia literară a termenului. Toate au avut o existenţă romanescă, toate pot deveni eroi de roman.“ (Ștefan Cazimir)
