BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI
Vorbesc cârcotașii prin târg că un șef de pe la noi se duce la întâlnire cu iubita sa, mai prin locuri îndepărtate, prin sate mai puțin locuite, ca să nu-i vadă cine nu trebuie. Gurile rele au aflat și acum povestesc că lucrurile cu cei doi se petrec deja de ceva timp și până acum totul merge ca pe roate. Adică oamenii nu au fost descoperiți, își văd liniștiți de treaba lor și se întorc la oraș ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Idila durează de ceva timp și cei doi sunt în culmea fericirii. Sunt și precauți, așa cum trebuie să fie cineva care calcă strâmb, măcar puțin respect pentru cei de acasă. Zvonerii spun că așa e cel mai bine și totul decurge conform planului.
Povestesc zvonerii pe la colțuri că un angajat cu halat alb i-a cerut unei doamne o anumită sumă de bani, ca să-i rezolve problema. Totul bine, femeia a adus banii și a încercat să-i dea omului, astfel ca nimeni să nu mai vadă acest lucru. Numai că, atâta s-a învârtit duduia, că taman când a intrat cineva în biroul omului i-a pus plicul pe masă. S-a fâstâcit, s-a scuzat, iar totul a fost cât se poate de penibil. Banii au căzut pe jos, femeia i-a luat și i-a băgat în poșetă și a ieșit. Zvonerii șușotesc că nici nu s-a mai întors duduia cu banii, ci a mers la altcineva și a discutat din nou despre problema ei. Când e să nu fie, nu e, vorba aia.
