BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Vorbesc cârcotașii că un personaj de la noi că un șef de ins­ti­tuție nu mai are șanse să continue pe post. Așa au aflat cârcotașii și acum povestesc pe unde apucă și ei. Omul nostru a început să dea telefoane, în stân­ga și-n dreapta, la pri­eteni, cunoscuți, să-și găsească un loc de muncă pentru viitor. Gurile rele anunță că în județ, respectivul nu prea are șanse să obțină vreun job, la cât de afurisit și îngâmfat a fost până acum. Iar hunedorenii nu-l iartă pentru tot răul făcut. Zvonerii șușotesc că omul e disperat, nu a știut să folosească func­ția și să lase loc de bună ziua, iar acum culege ce a semănat.

 

Spun cârcotașii de serviciu că un edil din zona noastră a vrut să plece la un alt partid, dar nu la PSD, ca să nu riște să piardă locul de la primărie. Zvonerii au aflat și acum poves­tesc prin târg că edilul de care vorbim a avut discuții cu șefii for­ma­țiunii politice la care voia să adere, doar ca să împiedice candida­tura celui propus de acest partid să „atace” primăria. Toate bune și frumoase, numai că, omul nostru nu s-a gândit să negocieze di­rect cu contracan­di­da­tul cu pricina. S-au pus la masă și, re­zultatul a fost că con­tracandidatul a cerut o sumă exorbitantă ca să facă joc de glezne la alegeri, astfel ca edilul nostru să-și men­țină postul de la primărie. Iar omul a fost de acord, a adus imediat banii, iar acum poate dormi liniștit. Dar ce face el dacă con­tracandidatul l-a min­țit?