BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI
Zic gurile rele dintr-o localitate de la poalele cetății că un angajat al statului, la o firmă de la marginea localității, ar fi un familist convins cu multe alte înclinații. În afară de pasiunea sa pentru ulei, vaselină și motoare, mai are și spre bărbați, care-i plac din cale afară, mai ales dacă sunt focoși și-l pun la respect. Dacă este să ne luăm după vorbele aruncate în piață de bârfitori, omul a simulat că vrea o jună pentru plăceri, când de fapt urmărea un june și s-a și întâlnit cu el. Doar că n-a fost dispus să plătească toată consumația, că a considerat că și el e bărbat bine și i-ar face plăcere și partenerului să se iubească cu el. De aici s-ar fi ajuns la o bătaie soră cu moartea pe care ar primit-o amorezul. O fi sau nu adevărat, că-l bârfesc colegii invidioși că are succes la muncă, nimeni nu poate spune cu certitudine.
Edil supărat nevoie mare pentru că a fost lăsat de căruță. Cârcotașii din regiunea cu lămpașe spun că șeful unei urbe din vestul ținutului este foc și pară pe un parlamentar, că l-a făcut să creadă în el și acum l-a lăsat de izbeliște. Ba chiar îi pregătește și un contracandidat pe măsură la alegerile viitoare iar șansele de reușită pentru un nou mandat scad considerabil. Omul nostru a făcut întocmai ce i-ar fi cerut alesul din orașul învecinat, adică ar fi direcționat niște fonduri din bugetul urbei către cine trebuie. Totul a mers bine până când un control al unei instituții de forță l-a forțat pe om să oprească plățile, că nu avansau lucrările și el plătea blana ursului din pădure. Superiorul său a înțeles că el nu face sacrificii și nu vrea să-și arate bunăvoința și colaborarea, așa că l-a trecut pe lista de nelegiuți.