BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI
Mai mulţi șuți fac prăpăd într-o urbe din vestul regiunii cu lămpașe, iar cei care ar trebui să le vină de hac se fac că plouă. Cârcotașii spun că băieții n-au nici un chef să se ia la trântă cu băieții fugăriți de peste hotare de pandemie. Așa că, în loc să înregistreze plângerile, mai bine duc muncă de lămurire cu păgubiții să renunțe la ele. Bunurile furate sunt variate, dar cea mai mare trecere o au băuturile scumpe. Gurile rele spun că unul dintre păgubiți a fost călcat de 20 de ori într-o singură lună, iar cum la fiecare trecere i s-a luat de pe raft câte o sticlă, la final a înregistrat o pagubă destul de măricică. De fiecare dată s-a dus cu CD-ul și plângerea la lucrători, dar a avut parte de negocieri și povestiri. Bârfitorii spun că omul nu s-a lăsat înduplecat, fapt care i-a cam exasperat pe cei abilitați să rezolve problema. Și au rezolvat-o! I-au spus să vină cu toate plângerile o dată pe lună, să fie mai ușor la întocmirea unui singur dosar, plus că nu-și mai pierde nici el timpul și nici ei.
Prosperitate suspectă pentru un directoraș de la poalele unui munte, după ce în ograda sa au apărut niște căbănuțe frumoase din cale afară. Omul ar fi trebuit pensionat, însă este ţinut pe funcție pentru că se descurcă să alimenteze conturile protectorilor săi indiferent de starea companiei. Pe lângă plocoane, omul reușește să-și pună și el deoparte, lucru care nu face altceva decât să arate că este un manager bun. Bun la ciordit dacă ne uităm la starea economică a societății la care este încadrat. Revenind la prosperitatea sa, spun cârcotașii că a agonisit totul doar din procentul cerut unor manglitori ce ”vizitau” perimetrul societății. Gurile rele spun că omul le percepe o taxă modică, dar cum sunt cu duiumul, când trage linie se adună o sumă frumușică.
