BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI
Centrul unei localități turistice din sudul județului, feuda unor stăpâni politici, a devenit un soi de club în aer liber pentru băieții de bani gata ai urbei. Cu mașini de lux, portofele groase și manele la maxim, tinerii cu părinți bine puși transformă liniștea orașului într-o petrecere continuă. Bârfitorii spun că șeful grupării ar fi chiar odrasla celui aflat la comanda urbei, la cârma instituției de protecție, pază și liniște, așa că toată lumea se teme să mai reclame. Tot cârcotașii spun că apare o problemă și mai mare, că șeful purtătorilor de pulan e chiar finul șefului de urbe, și tot așa… Cum orașul e o mare familie, cei din afara ei nu prea mai au de spus ceva. Zvonarii susțin că dovada a fost și când câțiva tablagii, sesizați de larma făcută de beizadele, și-au făcut apariția. Doar că în loc să calmeze spiritele, s-au prins și ei în horă — fără băutură, ce-i drept, dar cu conversație veselă și prietenească.
Manevră iscusită a unui fost şef de epoleți, mare pasionat de arme și ”pândeli”. Gurile rele spun că individul, de mai multe ori prins că intră în codru ca-n cămara proprie, a ajuns acum să plătească pentru toate păcatele. În trecut și-a făcut de cap și a pus la zid pe orice a avut poftă, dar roata se întoarce. Bârfitorii ne-au spus cu multă satisfacție că individul, trecut recent printr-o pagubă, și-a găsit nașul. Cică un inspector venit să constate paguba și cât trebuie să-i dea păgubitului, după o cercetare amănunțită, a adunat destule dovezi să arate că este o escrocherie la mijloc și nu un incident. Zvonarii noștri spun că exact niște băieți, despre care se credea că-l vor proteja pe tablagiu, au furnizat probele inspectorului. Aceștia i-au trasat și obligația de a face o plângere împotriva escrocului.

