BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI
Cine zice că în vremuri de criză nu se fac bani frumoși, nu știe unde să bată la ușă. Sau, mai corect spus, la ce ușă. Bârfitorii din sudul județului spun că șeful unei instituții însărcinate cu protejarea fondului cinegetic și forestier a descoperit o comoară, că i-a crescut contul mai repede decât ciupercile după ploaie. Cârcotașii spun că avuția omului n-ar a face cu lampa lui Aladin, dar are a face cu locul de muncă. Șeful ar fi dat undă verde unui afacerist să intre cu tafurile și drujbele într-o rezervație și să recolteze, chipurile, ce a doborât vântul din vară. În realitate țapinarii au primit ordin să radă tot ce intră în specificațiile cumpărătorilor străini.
S-au întors acasă „valorile”, dar nu pentru multă vreme, ori cel puțin așa speră mai toată lumea din așezările regiunii cu lămpașe. Cârcotașii spun că băieții veniți de peste mări și țări în vacanță îmbină utilul cu plăcutul și mai dau câte o lovitură și pe acasă. Așa se face că se dedulcesc chiar și cu murăturile de prin beciuri, nu doar cu podoabe și bani. Oamenii locului sunt exasperați că nu mai pot lăsa un gemuleț deschis pentru a aerisi în casă iar purtătorii de chipiu sunt dezarmați dacă nu au proba video.
