BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Tupeu de borfaș pe un ales local din re­giunea cu lămpașe, din mijlocul ei mai precis. Gurile rele spun că omul, pentru prima da­tă ajuns în politică, și-a zis că trebuie să obțină niște avantaje, că de aia a investit să ajungă într-un fotoliu de ales. Așa că a cerut cu tupeu executivului, adică șe­fului de urbe, să-i pună la dispoziție niște con­trac­te finanțate din ba­nii aflați la bugetul ur­bei. Mai precis să-i dea lui contractul cu lu­mi­nițele de sărbători, că apoi îl dă el mai de­parte prin sub­con­trac­tare celor care ar tre­bui să-l primească. Zvo­narii spun că în loc de un răspuns afir­ma­tiv, șeful de urbe i-a transmis alesului pus pe căpătuială că s-ar pu­tea să se aleagă cu un dosar dacă nu se li­niștește.

Dacă n-au cele de tre­buință, cam ascund mizeria sub preș. Gurile rele spun că lucrul a­cesta se întâmplă într-o unitate care ar trebui să sclipească de cură­țe­nie, pentru că se o­cu­pă cu sănătatea oa­menilor. Respectiva lo­cație din centrul re­gi­u­nii cu lămpașe a rămas fără fonduri pentru a cumpăra substanțele de strictă necesitate. Zvo­narii spun că șeful unității le repetă fără încetare că nu mai are bani, că pe final de an așa se întâmplă iar ei să se descurce cum pot până la următorul buget. Cârcotașii spun că bani ar fi fost în­de­a­juns pentru cele ne­ce­sare, dar omul a făcut alte achiziții și a cam risipit banii pe tot felul de plimbări fără rost.