Apãrarea interzisã!

În România de azi, sub „înţeleapta” conducere portocalie, orice împotrivire se pare că devine motiv în sine de interzicere a ei, prin simpla existenţă! Căci „neuronul portocaliu” nu suportă nici măcar contrazicerile verbale, darămite ideea că s-ar putea să-l „bombardeze” cineva cu vreun ou sau vreo roşie ieşite binişor din perioada de valabilitate, ca să nu mai punem cumva în discuţie vreo rachetă de tenis (obiect contondent!) cu care ar putea un nemulţumit să înroşească fundul vreunui reprezentant al puterii, aflat accidental în raza ei de acţiune!
Este de reamintit faptul că ministerul Internelor, la vreme de tăieri de venituri „compensate”, creşteri de taxe şi impozite, încerca de zor să se doteze cu echipament anti-revoltă. Oare de cine anume se temea „onor” guvernul? Nu cumva de cei pe care trebuia să-i cârmuiască înţelept şi, pentru că nu a fost în stare, în loc să se dea la o parte, aşa cum ar fi făcut orice politicieni de bun-simţ, a preferat să se transforme în stat în stat şi să se înarmeze în tendinţa de a se eterniza la putere? Tendinţă care, aşa cum a recunoscut însăşi jena diplomaţiei româneşti, se va extinde şi asupra votului prin corespondenţă, se va continua cu coruperea şi/sau ameninţarea alegătorilor mai slabi de înger şi oricare alte trucuri electorale ce ar putea menţine actuala putere nevolnică la cârma României. S-a mai recunoscut şi de către Ioan Oltean că, dacă ar fi rămas Nica la Interne, n-ar mai fi pupat portocaliii guvernarea – de câte alte dovezi o mai fi nevoie ca să se lămurească până şi un cercopitec orb? Pentru a se menţine la putere, portocaliii nu s-ar da în lături nici de la pacte cu diavolul însuşi, cu FMI-ul reuşind chiar să facă două, nici unul însă cu acordul poporului român, nici unul în interesul poporului român, niciunul suportat de către actuala putere, şi toate acestea dorindu-se a fi în aplauzele, uralele şi pupăturile norodului, de preferat nu doar cel băsist, că acesta e-n recesiune numerică de o bună perioadă de timp …
După cum ziceam,  în România se chinuie tot mai multă lume ca, în curând, să nu se mai poată apăra omul de rând nici măcar de muşte! În explozia de câini comunitari care deja se pare că au scăpat de sub orice control, se pregăteşte un act normativ în care eşti pedepsit dacă vei căra pe stradă un spray menit să te apere, în caz că, vreunui câine aciuat printr-o tufă cu binecuvântarea primarului local îi va trece prin cap să-ţi composteze pantalonii şi niscaiva părţi anatomice componente. Cu alte cuvinte, absurdul situaţiei ajunge până acolo, în care ţi se spune, pe un plan subţire, că ai voie să te aperi cu spray-ul de câinii vagabonzi, numai dacă or să dea buzna peste tine în cămară, bucătărie şi alte dependinţe ale locuinţei tale! În acelaşi spirit, propun, cu această ocazie, ca să se emită un act normativ prin care câinilor comunitari să li se interzică muşcatul între orele în care n-ai voie să baţi covoarele ori accesul în locurile publice nesemnalizate ca atare…
La fel de utilă este şi prevederea care încearcă să devină lege, dar interzice prezenţa cuţitelor şi a obiectelor ascuţite şi/sau contondente în locurile publice! Din start, pe de-o parte, se îngrădeşte masiv dreptul la autoapărare (există, la ora actuală, obiecte banale, care pot fi folosite legal în autoapărare, dar pe care viitoarea lege le va interzice), fără a se pune ceva în loc, care să reechilibreze noua situaţie creată – şi asta, într-o perioadă în care se fac reduceri masive şi în rândul poliţiştilor! –, iar pe de altă parte, se duce până la absurd prezumţia de vinovăţie a cuiva! Conform viitoarei reglementări, sunt rugaţi semnatarii actului normativ să explice cum, legal, o gospodină poate să-şi cumpere un set de cuţite de bucătărie, nişte lame de ras pentru soţ, un făcăleţ şi un bătător de şniţele, fără să suporte consecinţele legii, pentru că, după punerea lor în coş, până la ieşirea din magazin, căratul lor până la şi cu troleibuzul şi de la staţie până la băgatul lor în casă, toate astea se fac în locuri publice! Dacă un poliţist pus pe şotii stă cu carnetul de amenzi la ieşirea dintr-un supermarket, în două-trei ore, şi-a făcut norma pe-o lună! Nu-i mai simplu ca, în loc să prevenim nimic (pentru că, oricum, infractorii nu ţin cont de vreo lege, indiferent cine anume o semnează sau ce prevede!), să nu mai îngreunăm viaţa omului de rând şi cu acte normative împinse până la limita absurdului?
 Laurenţiu Nistor, deputat în Colegiul
 Uninominal nr. 1 – Brad-Valea Mureşului,
 preşedintele Organizaţiei judeţene PSD Hunedoara