Aniversare cu umbre
Se împlinesc în această săptămână, cinci ani de la apariţia în peisajul presei hunedorene a cotidianului MESAGERUL HUNEDOREAN. Au fost cinci ani de muncă zilnică, intensă, responsabilă, de cele mai multe ori stresantă, uneori chiar epuizantă, a noastră, a celor care am gândit şi am dat viaţă acestui proiect. A nucleului de jurnalişti, tehnoredactori şi specialişti în contabilitate-finanţe-marketing, care am moşit la naşterea acestui ziar şi în jurul căruia s-a strâns frumosul colectiv ce osârdeşte astăzi sub flamura MESAGERULUI. Iar, acum, la ceas aniversar, putem spune cu satisfacţia visului împlinit, că am muncit bine şi cu folos. Astăzi, MESAGERUL HUNEDOREAN se află în fruntea presei scrise hunedorene în ce priveşte audienţa, notorietatea şi influenţa în rândul cititorilor. Şi când spunem acest lucru, o facem cu toată responsabilitatea, bazându-ne pe date reale, susţinute de cea mai autorizată instituţie din ţară în materie de audit al presei scrise, nu de tot felul de sondaje făcute pe genunchi, la comanda te miri cărui politician.
Normal ar fi fost, ca la acest moment al aniversării celor cinci ani de viaţă a cotidianului nostru, să ne bucurăm, şi să organizăm, aşa cum se obişnuieşte, o recepţie, bun prilej de întâlnire într-un cadru sărbătoresc şi cordial, cu o parte dintre cititorii noştri, cu cei mai importanţi colaboratori, cu prieteni şi asociaţi. Din păcate, acest lucru n-a fost posibil. Asta şi din cauza crizei economico-financiare, care ne obligă şi pe noi la un regim mai auster. Dar în primul rând, din cauza tentativei unui cunoscut personaj politic din judeţ, încă aflat pe cai mari, de a pune mâna, mişeleşte, pe ziar.
După ce a strâns, în ultimii 15 ani de activitate politică, averi pe care un om normal, oricât de harnic, priceput şi norocos în afaceri ar fi, nu le-ar putea strânge într-o viaţă întreagă, după ce şi-a tras şi o televiziune, s-a gândit omul că este bine să aibă şi un ziar, că tot urmează o bătălie electorală dură în anul viitor. Nici o problemă, la banii săi, putea să-şi facă liniştit ziar. Dar nu, el poftea la MESAGERUL, că ăsta-i cel mai tare. Şi trebuia un ziar puternic, credibil, cu influenţă în rândul cititorilor, pe care să-l controleze total, iar colectivul redacţional să i se supună necondiţionat. Or, acest lucru nu era posibil, câtă vreme la timona MESAGERULUI HUNEDOREAN se află cel care-l conduce acum. Deci, musai şi urgent, trebuia dat jos căpitanul. Şi cum tot avea experienţa execuţiei mişeleşti pe la spate – doar aşa l-a executat şi pe prietenul şi tovarăşul său de partid, graţie căruia a ajuns pe actuala sa poziţie politică şi în administraţie! – a încercat să-l înlăture, în acelaşi mod parşiv, pe omul care a creat acest brand, şi se află de la început la cârma editorială şi administrativă a MESAGERULUI HUNEDOREAN. Un lucru însă n-a priceput acest „Napoleon“. Că-l are în faţă pe patriarhul presei hunedorene. Pe omul care a dovedit-o nu o dată, în cele peste trei decenii de când munceşte în media din acest judeţ, că pentru el, singurul stăpân a fost, este şi va rămâne, Măria Sa, Cititorul. Şi tocmai în numele acestui crez, în cel al respectului pentru independenţa presei şi libertatea de exprimare a jurnalistului, i-am dat peste gheare mişelului.
Acum, după ce lucrurile s-au lămurit, sperăm că înaltul personaj are atâta minte, încât să se potolească, să-şi vadă de problemele lui – că are, har domnului, destule! – şi că nu ne va obliga la un război inutil, în care noi n-avem ce pierde, dar care, în mod sigur, pe el îl va şifona rău de tot, dacă nu cumva, îl va răsturna de pe piedestal.
Şi chiar dacă situaţia relatată ne-a umbrit oarecum bucuria aniversării celor cinci ani de viaţă ai ziarului, totuşi, nu putem încheia aceste rânduri, decât cu urarea LA MULŢI ANI, MESAGERUL HUNEDOREAN!
Traducere
Doi nemernici dati afara de la cel mai tare ziar al judetului Hunedoara (ramas asa si dupa schimbarea numelui) i-au fraierit pe liberalii hunedoreni sa le faca o jucarie. Astfel s-a nascut Mesagerul in urma cu 15 ani. Actionar si protector i-a fost inca din primele momemnte de viata acest personaj, descris mai sus atat de malefic. Intre timp Mesagerul a crescut prin metodele cunoscute foarte bine de „patriarhul” presei hunedorene: santaj, santaj, santaj. Cu mult tupeu, cu articole de doi bani si cu explatarea fara mila a colaboratorilor, cei doi nemernici fondatori, au muscat mana care i-a hranit si aparat.
5 ani nu 15! La 15 ani de la infiintare se vor comemora 10 ani de la demiterea de catre |Molot a cuplului Lepadatu – Sorina. Asa sa le ajute Dumnezeu!!!!
Un ziar tare trebuie sa aiba articole tari. voi cu ce va laudati?
Bun proverbul , romanesc:”Nu te baga in cocina , ca te maninca porcii” !
Pacat de de sarbatoarea cu salamul, sunculita, maslina si oarece licori bahice, dar acceptam scuzele de rigoare. Nici la ultima investire a unui ministeriabil…. nu au fost fonduri!!!
Din partea mea cele mai sincere felicitari !!!
La mai multi de ordinul cifrei 5 !!!!
Pentru toti aparastorii lui Molotz
Oare cine a condus Hunedoreanul timp de cinci ani si l-a facut cel mai tare din judet? Nu cumva Lepadatu? Iar la un an de la plecare lui ziarul a fost inchis pe motiv de nerentabilitate! Acum cei care au copiat acel ziar traiesc pe urma muncii lui Lepadatu. Cat priveste Molotz, n-are rost sa comentam, toate lumea stie ce hram poarta…
Patriarhule, esti penibil!!!!! Daca ai ajuns sa te numesti tu singur „patriarh”, inseamna ca ai ajuns la finalul carierei si te iti creionezi tu singur modul in care ai vrea ca restul lumii sa-si aduca aminte de tine. Cat despre stapanul tau din toti acesti ani, Mircia Muntean stie cel mai bine cine a fost. Macar ai bunul simt si nu te mai lauda cu impartialitatea care ti-a lipsit pe tot parcursul carierei tale „stralucitoare” de slujbas la „Drumul socialismului”. La cat mai multe realizari similare, la „cel mai bun ziar” al judetului Hunedoara. Poate faci si tu ceva important si bun, de care sa ne aducem aminte, noi, restul lumii, patriarhule nebunule!!!!
Nenea Lepadatu, locuiti pe strada Ion Creanga? Va rog sa interveniti pe langa primar sa astupe groapa aia adanca de pe strada, la intersectia cu Aleea Neptun, ca era sa cad de tot in ea. Noroc cu um maidanez care m-a prins de guler si m-a salvat.
rectificare: „un maidanez”
Mare este gradina Domnului si multi Patriarhi are in ea.
Un ziarist, cu nas fin si celebru, conoscut sub numele de Mircea Lepadatu, ajuns cu un ziar la implinirea a 5 ani de existenta, scrie, la ceas aniversar, un editorial de tip laudatio. Nimic anormal pana aici. Doar ca in editorialul cu pricina, el de fapt isi spala rufele murdare din batalia cu presedintele Consiliului Judetean Hunedoara. Nici asta nu ar fi ceva anormal, in afara de faptul ca rufele lui chiar erau murdare. Anormalul vine doar atunci cand in conflictul generat, cu spume la gura, jurnalistul nostru se declara nici mai mult nici mai putin decat – oameni buni cruciti-va si la propriu si la figurat- Patriarhul presei hunedorene. Desigur ca fiecare dintre noi are dreptul sa se suie pe cate un piedestal si sa priveasca lumea, de sus, dupa cum il duce capul, dar de acolo si pana la a te autodeclara Patriarhul presei hunedorene e cale tare lunga. O cale care trece de obicei pe la Zam sau pe la Gataia sau pe la Balaceanca. Dincolo de zecile de mani, din care a mancat dupa care le-a muscat, dincolo de cururile linse de-a lungul timpului, inca de cand incondeia cu aur epoca luminata, dincolo de fatarnicia si ipocrizia cu care si-a construit orice relatie in presa hunedoreana, ramane aceasta autoincoronare mai mult decat bizara. O autoincoronare care te duce cu gandul catre mintile ratacite, alergand haotic pe plaiurile pierzaniei.
Ma gandesc cu groaza ca un patriarh moare de obicei cu sceptrul in mana fiind ales pe viata si ma gandesc infiorat ca avem sansa ca patriarhul nostru sa moara cu pixul in mana. Pana atunci, toti slujitorii condeiului vor trebui sa se inchine si sa sarute dreapta Mai Marelui Nostru .