Adriana Gulaș, director de îngrijiri la Spitalul Municipal Dr. Alexandru Simionescu Hunedoara: prevenția infecțiilor nosocomiale este o responsabilitate colectivă a întregului personal medical

Magdalena Șerban

Infecțiile intraspitalicești sau nosoco­mia­le (IN) reprezintă o problemă vitală de sănătate publică, fiind o cauză a mor­bi­dității pe plan mondial, cu un deosebit impact uman și economic, prin pre­lun­girea perioadei de internare și creș­te­rea costurilor, însă îaninte de toate, prin suplimentarea suferinței bolnavului. Atât țările dezvoltate, cât și cele cu un venit economic scăzut, se confruntă cu povara infecțiilor nosocomiale. Prin ur­mare, nici România nu este scutită. Despre care sunt activitățile de su­pra­ve­ghere cât și de formare a perso­nalului ­din unitățile medicale pentru a putea fi prevenite astfel de infecții ne dă detalii Adriana Gulaș, director de în­grijiri la Spitalul. Municipal Dr. Alex­an­dru Simionescu Hunedoara, ce are în subordonare peste 830 de angajați reprezentând asistenți medicali, per­so­nal auxiliar – brancardieri, infirmiere, îngrijitoare plus registratori medicali.

Nu există mediu curat fără mâini curate
Dacă în viață, să te comporți cu mănuși înseamnă cu totul o altă poveste, într-un spital, purtarea mănușilor este regula prioritară. Sau cel puțin așa ar trebui să fie, astfel încât instituția sanitară să nu devină cea care îi îmbolnăvește și mai tare pe pacienți și își omoară și propriul buget. La spitalul din Hunedoara, nu prea e loc de tocmeală, normativele fiind fă­cute pentru a fi aplicate și respectate. Iar rezultatele se văd, căci nimeni nu arată cu degetul spre unitatea medical ca spre un spital bolnav. ,,Activitatea mea în spital se axează foarte mult, pe lângă coor­do­natele de bază, pe partea de prevenție. Insist pe igiena mâinilor, întrucât mâna este principalul vector de diseminare a infecțiilor asociate asistenței medicale. Aici, pun accent deosebit pe igiena mâi­ni­lor, spălarea corespunzătoare conform celor 5 momente OMS: înainte de con­tactul cu pacientul, înainte de tehnica aseptică, după contactul cu fluidele pa­ci­entului, după contactul cu pacientul și după contactul cu mediul pacientului. Acești pași sunt extrem de important de respectat. De asemenea, e stipulat în Ordinul 1761 faptul că nu avem voie cu unghii lungi, cu ojă, cu unghii false, cu bijuterii. Toate aceste elemente con­tri­buie la reducerea numărului de cazuri de infecții asociate asistenței medicale care, în primul rând creează suferință în plus pacientului, ceea ce este de nedorit, plus că apar și cheltuieli suplimentare ale ins­tituției, prin creșterea numărului de zile de spitalizare, proceduri, medicație, toa­te generând o încărcătură financiară asu­pra spitalului. Plus impactul negativ al ins­ti­tuției în rândul populației. În mod clar se diminuează și gradul de încredere al pa­cientului, până la urmă, un lucru ab­solut ­firesc”, a punctat Adriana Gulaș.

De la afișe, la instruire. Mânușile au reguli stricte de utilizare
,,Totodată, instruirile constituie un cadru ce trebuie respectat. Tocmai de aceea, le vin în sprijin și le patentez tot felul de afișe, cum ar fi afiș pentru mon­ta­rea cateterului periferic, afiș pentru în­treținerea cateterului periferic, pentru întreținerea cateterului venos central, des­pre când se poartă mănuși, când se poartă mănuși nesterile, când folosim mă­nușile sterile, etc. Toate afișele le dau pe secții, iar asistentele-șef fac pre­lu­cra­re în teren. Pe lângă instruirea teoretică și practică, este foarte important să se respecte cei cinci pași ai igienii mâinii, des­pre care am discutat anterior. Apoi, tre­buie să respectăm tehnica de îm­bră­care corectă a mănușilor și de dez­bră­ca­re corectă a acestora, ca să nu ne con­ta­minăm. Igiena corespuzătoare între toate aceste proceduri este esențial de a­plicat la modul riguros. Cea mai frec­ven­tă neconformitate care se constată este utilizarea mânușilor între pacienți. Asistenta și-a pus mănușa și a uitat, s-a dus la alți 5 pacienți, de exemplu. Nu le-a schimbat. Altă problemă este folosirea aceleași perechi de mănuși pentru ace­lași pacient, dar pentru proceduri com­plexe. Nu poți să montezi sau să igie­ni­zezi zona genitală, un alt exemplu, pentru sonda vezicală, după care să treci la toa­le­tarea bucală, apoi să administrezi tra­tament sau să faci un abord venos. Poate exista o încărcătură la partea de tract urinar pe care o diseminezi în celelate zone. Din nou, e vorba de prevenție”, a sub­liniat directorul de îngrijiri.

O mână fină, dar care ține bine în frâu
,,Și, nu în ultimul rând, la fel de impor­tant este echipamentul individual de pro­tecție, fiindcă trebuie ținut cont de activitate. Participi la curățenie, îți iei încă un halat peste ținuta curentă sau în mo­mentul în care distribui dietele, ți-ai luat din nou alt halat pe care îl folosești doar la distribuția alimentelor. E greu de con­trolat totul, dar nu imposibil. Organizarea este cheia. De aceea, constant și des fac vizite inopinante pentru a vedea cum stau lucrurile pe secții. Pârghiile mele sunt asistentele-șef. Când merg într-o secție, discut cu asistentul-șef. Orice problemă o constat, asistentul-șef e primul care răspunde. Este un rol bine definit, cel de a coordona personalul din subordine. Așa, suntem un lanț, fiecare reprezintă o zală. Nu am cum să fiu omniprezentă. Dar, prin asistentele-șef, lucrurile au o ordine clară de desășurare. Cu mândrie recunosc că anul acesta am primit premiu pentru cel mai bun ex­em­plu datorită conformității igienii mânii. În urmă cu un an, aveam manichiură, am fost apostrofată de fostul ministru al sănătății, doamna Andreea Moldovan, care m-a certat, văzând că nu mi-am im­plementat igiena mâinii din Ordinul 1761. Așa că, în acest an, din nou la conferință, au fost încântate că mi-am implementat mie personal și totodată asistentelor-șef această prevedere. Nici o asistentă-șef nu are unghii lungi sau false. Toate sunt cu unghii scurte și nimic aplicat pe ele. Ce aș mai vrea să adaug este că am schim­bat fișa postului, iar în actuala fișă am introdus fișa de monitorizare săptă­mâ­nală, în care există 4 cerințe care trebuie parcurse în fiecare săptămână, iar la punctul 3 este stipulată igiena mâinii. La finalul lunii (sunt 4 fișe de monitorizare) se face fișa de raporare lunară. La fiecare cerință se poate vedea dacă are ne­con­formități, dacă s-au aplicat măsuri și dacă s-a rezolvat neconformitatea. Așa, le ajut să-și poată exercita rolul pe care îl au. De altfel, acesta este și rolul meu principal, să supraveghez activitatea”, a mai explicat Adraian Gulaș, cea care dincolo de celelate două diplome de licență și una de masterat a ales să ur­me­ze și studiile doctorale, fiind chiar bursieră în anul III de doctorat, în cadrul UPT Timișoara. De altfel, recent a sus­ți­nut atestatul exact pe această temă a planului de instruire pentru prevenirea IAAM.