BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI
Vorbesc cârcotașii că un șef de direcție dintr-un municipiu de pe la noi se joacă toată ziua pe telefon, atunci când este în orele de program. Ca și când asta nu ar fi de ajuns, omul de care vorbim urlă la angajații săi, supărat că este deranjat cu problemele cetățenilor. Că, deh, respectivul vine la lucru să se distreze, nu să și muncească. Și, este și șef, nu știe de ce nu pricep subordonații săi. Omul se pare că are pilă la cel care conducea urbea, că de aia nu mai zboară de pe funcție, așa cum au cerut unii care s-au săturat de tâmpeniile lui și, mai ales, de urletele lui.
Au aflat gurile rele și acum povestesc pe la colțuri cum se fac lucrurile într-o instituție din zona noastră. Zic zvonerii de serviciu că au aflat cum se fac achizițiile în acel loc, dar mai ales cum se dau lucrările barosane. Se face un cerc de angajați, se face o ședință, unde se beau și ceva tării, iar apoi se pun oamenii în funcțiile cheie. Mai mult, și nevestele angajaților se pun pe posturi la firme private și, uite așa, se închide cercul și se face avere. Simplu și curat. Nu ar fi aflat nimeni altcineva dacă oamenii nu ar fi extrem de lacomi, anunță cârcotașii de prin zonă. De aici au și început certurile dintre ei, că de ce unii câștigă mai mult decât alții?

