Umblă vorba prin târg că unii lideri ai formaţiunilor politice din judeţul nostru strâng rândurile şi militanţii. După modelul celor de la centru, se formează echipe de „scriitori”, mult mai puternice decât cele care au funcţionat până acum. Nu, nu vă gândiţi că se apucă să îşi scrie memoriile, ci doar comentarii pro sau contra, la articolele care apar pe Internet. Pro, pentru ei – evident şi contra adversarilor politici. Nu aţi observat că mereu apar cam aceiaşi „comentatori”, indiferent de publicaţie? Cei mai mulţi, de fapt, sunt oameni plătiţi de partidele politice special în acest scop: să stea în faţa computerului şi să înjure sau să laude, după caz. Iar cum campania se apropie, este nevoie de mai multe mâini pentru a-şi atinge scopul dezinformării.

Cică un mare sindicalist dintr-o zonă cu multe lămpaşe şi-a găsit ascunse adânc în el veleităţi de Don Juan. De când a prins glas şi, mai ales, funcţie, personajului nostru au început să-i fugă ochii după domnişoare. Nimic grav, dacă nu ar fi… foarte căsătorit, cu o femeie despre care se spune că e aprigă la mânie. Mai grav, pentru domnişoarele şi doamnele care i-au trecut prin pat este faptul că sindicalistul nostru obişnuieşte să se laude în faţa ortacilor lui, cărora le povesteşte aventurile cu lux de amănunte. Nu uită nici numele fetiţelor, cum nu uită să amintească şi ce au făcut în cuibuşorul de nebunii, tot cu lux de amănunte. Şi cum poveştile se împrăştie repede… nu este exclus ca în curând să ajungă şi la urechile consoartei, despre care spun gurile rele că ar asigura şi grosul finanţelor în casă.

Zăpezile abundente căzute în ultima perioadă au încurcat planurile de pregătire pentru multe echipe de fotbal din judeţ şi au devenit şi scuza perfectă pentru unii oficiali de a evita întâlnirile nedorite cu patronii. Cică un tip uns cu toate alifiile, care deţine o funcţie strategică la un club cu tradiţie din sudul judeţului, pretinde că este înzăpezit la ţară şi nu se poate prezenta la club, pentru activitatea curentă. Omul nu stă însă degeaba, ci pe baza relaţiilor şi influenţei pe care o are în lumea fotbalului, a rezolvat mai multe transferuri. Gurile susţin însă că unul dintre fotbaliştii recomandaţi şi aduşi la echipă este accidentat şi nu poate ajuta clubul. Mai mult, cică tipul joacă dublu şi aşteaptă doar ca patronul să-i achite salariile restante, pentru a demisiona şi a pleca la alt club.

Într-o lume ideală, arbitrii sunt imparţiali. În orice altă ţară în afara României, fluieraşii sunt obligaţi să fie corecţi, de sancţiunile foarte aspre pe care le riscă şi există rar scandaluri legate de arbitraj. În schimb, în sportul românesc, aproape că nu există etapă sau partidă în care arbitrajul să nu încingă spiritele, din cauza proastei interpretări a regulamentului sau ca urmare a executării unor comenzi mafiote. Ultimul caz de acest fel vine din sportul de la semicerc. Cică un fluieraş din judeţ s-a speriat atât de rău de un antrenor influent care trage sforile-n arbitraj, încât i-a pus beţe-n roate taman unei formaţii de la care mânca şi el o pâine. Astfel, la un meci între echipa locală, la care arbitrul era prezent aproape de fiecare dată ca delegat tehnic şi formaţia „mahărului” cu pricina, fluieraşul a dat rău de tot cu bâta-n baltă. El n-a avut puterea să fie corect sau să acorde clasicul cinci la sută gazdelor, ci a jucat cum a cântat antrenorul echipei vizitatoare. Astfel, arbitrul s-a făcut că plouă la numeroasele greşeli tehnice ale respectivului antrenor, iar când oficialii gazdelor au răbufnit şi au comis o ghiduşie neregulamentară, arbitrul a fost foarte vigilent şi a dat totul în vileag. Drept răsplată pentru „devotamentul” demonstrat, mahărul a aranjat ca fluieraşul să fie delegat să oficieze ca arbitru plin la un meci dintr-o Ligă secundă.

În timp ce unii se zbat pentru a aduce cât mai mulţi vizitatori într-o zonă montană din judeţ, alţii fac şi pe dracu’n patru ca să-i alunge. Asta se întâmplă în staţiunea ce aparţine de capitala regiunii cu multe lămpaşe, iar sabotorii sunt chiar unii dintre beneficiarii investiţiilor derulate acolo prin eforturi considerabile din partea primei categorii. Se întâmplă astfel de lucruri, spun cârcotaşii, din cauza invidiei şi prostiei celei de-a doua categorii. Pentru că sunt piraţi şi se ocupă doar de jumulirea celor care le trec pragul, li s-a dus vestea şi au cam fost ocoliţi de turişti. Cum alte cabane erau pline, aceştia au răbufnit şi s-au gândit că dacă ei nu au, de ce să aibă alţii. Aşa se face că în urmă cu puţin timp, când zona era înţesată de vizitatori, într-o noapte, mai mulţi piraţi, la adăpostul întunericului, s-au dus şi au distrus o instalaţie de transport pe pârtie. Dimineaţa, schiorii constatând că nu mai pot urca pentru o tură cu schiurile, şi-au făcut bagajele şi au plecat spre altă zonă.

Un personaj care împărţea dreptatea în zona cu lămpaşe a judeţului, care cu greu a scăpat de o pedeapsă privativă de libertate, după câteva năzdrăvănii făcute pe timpul când era mare şi tare, este iar în vizorul anchetatorilor. Nu s-a învăţat minte şi l-a luat gura pe dinainte, aşa că a mai căzut o dată în capcană. Gurile rele spun că la autorităţi, există o plângere depusă de către o persoană care-l acuză de o fărădelege. Cârcotaşii mai spun că, omul care l-a denunţat s-a dus cu o înregistrare prin care i se cereau mulţi euro, pentru a i se da câştig de cauză într-un proces. Pe înregistrare ar fi discuţia dintre denunţător şi fostul magistrat şi în care primul era asigurat că în baza prieteniei dintre el şi un fost coleg de breaslă, va avea câştig de cauză dacă va cotiza. Cum încă oficial nu se ştie de vreo cercetare, rămâne de văzut dacă informaţiile cârcotaşilor sunt bune.

Vorbeşte lumea printr-un municipiu cu tradiţii muncitoreşti, că patronul unei firme de taxi, care nu prea are concurenţă în localitate, face tot felul de matrapazlâcuri, prin care păcăleşte statul, dar îi înşală şi pe angajaţii săi. Cică totul a ieşit la iveală, după ce unul din şoferii săi, supărat că nu îşi primise salariul de aproape două luni de zile, a îndrăznit să-i ceară o parte din bani iar acest lucru l-a enervat la culme pe respectivul patron. Care, fără să stea prea mult pe gânduri, l-a pus pe liber pe lucrătorul pe taxi. Asta n-ar fi nimic, dar surpriza cea mare a avut-o omul la Inspecţia Muncii, unde, mergând el cu jalba-n proţap, a constatat că de fapt, el nici nu figura ca angajat în firma respectivă. Ce contract de muncă, ce contract de prestări servicii? Nimic, ca şi când el n-ar fi pus piciorul în firma de taximetre, deşi lucrase peste un an acolo. Acum, păţitul se întreabă dacă şi ceilalţi 20 de foşti colegi de-ai săi se află, sau nu, în aceeaşi situaţie. Poate, răspunsul la această întrebare îl află cei de la Inspecţia Muncii.

Ca să vedeţi ce diferenţă este între privat şi stat, când vine vorba de cheltuirea banilor, vă spunem următoarea poveste legată de două investiţii similare. Deci, nu cu mult timp în urmă, o firmă privată a venit în judeţul nostru şi a făcut o investiţie. A ridicat de la zero şi a pus în funcţiune un obiectiv industrial, care este direct legat de protecţia mediului. Până aici, toate bune şi frumoase. Iată însă, că taman în aceste zile, s-a pus pe tapet construirea încă a unui asemenea obiectiv, necesar în altă zonă a judeţului. Potrivit proiectului, acest al doilea obiectiv, legat tot de protecţia mediului, este similar cu primul, atât în ce priveşte capacitatea, dar şi conceptul de construcţie. Normal, ar fi trebuit să spunem referitor la această a doua investiţie, că lucrurile sunt bune şi frumoase. Dar n-o putem face, dintr-un motiv foarte simplu. Dacă investiţia realizată de firma privată a costat în total un milion de euro, potrivit proiectului şi celorlalte documente, la cea de a doua, realizată din banii statului, costurile sunt de cinci ori mai mari. Ca să vezi de ce unii vor să lucreze numai cu statul!

Vorbeşte lumea că o fostă viceprimăriţă cu săgeată dintr-un municipiu al judeţului s-a gândit să-i facă o surpriză, neplăcută, e adevărat, candidatului cu trei trandafiri pentru postul de primar al localităţii respective. Cu toate că se află într-o alianţă politică şi lucrurile ar trebui să decurgă într-o armonie deplină între membrii partidelor respective, se pare că cineva şi-a băgat coada între liderii alianţei din municipiul cu pricina. Aşa de tare îşi dau la gioale unioniştii locali între ei, încât nici nu mai e nevoie ca adversarii lor politici să facă vreo mişcare în plus. Gurile rele susţin că fosta viceprimăriţă face tot posibilul ca trandafiriul care vroia să candideze pentru fotoliul de edil şef să nu mai aibă această şansă şi să se retragă frumos. Şi, se pare că femeii îi reuşeşte mişcarea. Adică, săgetata i-a găsit oareşce bube candidatului, care în urmă cu ceva timp a avut probleme de ordin penal, astfel încât misiunea ei nu a fost deloc grea. Iar după ce problema candidatului a fost pusă pe tapet, doamna cu deconspirarea are şanse mari să fie nominalizată drept candidatul alianţei respective pentru postul de primar.

Spun cârcotaşii că un consilier local din reşedinţa de judeţ, aflat în prezent în barca puterii, va candida tot pentru un post de ales local, la scrutinul de anul acesta, însă pe listele opoziţiei de acum. Gurile rele au aflat că alesului cu pricina nu-i mai place trandafirul, motiv pentru care a negociat cu săgetaţii să-l pună pe listă pentru legislativul devean. Zvonerii susţin că omul nostru a fost informat de colegii săi de partid că nu va mai pupa un loc pe listele de consilieri la viitoarele alegeri, deoarece nu mai e nevoie de serviciile sale. În aceste condiţii, alesul de care vorbim a tăcut şi a făcut pasul, negociind cu cei din opoziţie pentru un nou mandat în legislativul local. Surpriza a fost mare pentru colegii de politică, deşi omul nostru a dat semne de ceva vreme că simpatizează cu adversarii politici şi nu ascultă de ordinele venite de la şeful  organizaţiei. Numai că, povestesc cârcotaşii, s-ar putea ca alesul nostru să rămână cu buzele umflate, şi să nu fie nominalizat pe listă pe un loc eligibil, deoarece bătaia-i mare pentru asemenea poziţii. Iar despre cel cu care a tratat  această „afacere”, se ştie că te trădează cât ai clipi, fără nici o remuşcare.

Speriaţi de spectrul alegerilor, dar şi de faptul că oamenii s-au săturat de promisiuni fără acoperire în realitate, unii aleşi locali de prin sudul judeţului au început deja pomenile electorale. Nu din banii lor, că au arici la buzunar, ci din bugetele localităţilor pe care le administrează. Şi uite aşa, se face că un edil trandafiriu, care nici nu vroia să audă de problemele oamenilor până acum, a devenit brusc, tare milos şi aplecat spre nevoile cetăţenilor. Oricine are nevoie de un spaţiu, cât de mic, ori de un ajutor sub orice formă, primeşte cel puţin promisiunea că se va rezolva în cel mai scurt timp, dacă nu cumva se şi rezolvă pe loc. Aşa că oamenii au început să spună că ar fi foarte bine dacă ar fi alegeri în fiecare an, că aşa, şi-ar mai rezolva şi ei problemele.

Cică într-o localitate mai sudică, reprezentanţii puterii şi-au dat mâna cu opoziţia. O mână politică evident, şi asta, nu în folosul cetăţenilor, aşa cum greşit ne-am putea gândi. Umblă vorba prin târg că edilul şef, fost roşu şi mai apoi portocaliu, s-ar face galben-albăstrui în cel mai scurt timp. Şefii cei mari de la judeţ ai Opoziţiei au văzut ei că nu au nici o şansă cu oamenii care conduc partidele pe plan local şi au pus ochii pe primarul în exerciţiu, care oricum, pendulează între mai multe partide. Umblă vorba prin târg că protocolul este parafat, mai trebuie doar scos înainte de alegeri, când oamenii vor afla că primarul a trecut în altă barcă. De mutare, ştiu şi şefii lui politici, care speră că acesta se va răzgândi totuşi, pentru că nu ar avea cu cine să iasă la alegeri.

Dările exagerat de mari către bugetul de stat, pe care sunt obligaţi să le plătească angajatorii, au pus la lucru inventivitatea românilor, iar situaţiile în care angajaţii au salariu mai mic în acte şi un altul mai mare în realitate, plătit la negru, sunt deja clasice. Cică o astfel de „inginerie financiară” le-a fost propusă recent şi fotbaliştilor de la o echipă sportivă cu obiective destul de ambiţioase. Astfel, se spune că, oficialii clubului i-au invitat discret pe sportivi în culise şi i-au întrebat dacă ar fi de acord ca în acte, salariul lor să fie unul cât mai mic, iar restul banilor să le fie plătiţi la negru. Unii care se temeau pentru locul lor la echipă au acceptat, dar cei mai mulţi au refuzat, atât pentru că nu le convenea ideea în sine, cât şi de teamă că ar putea să fie înşelaţi. Situaţia a inflamat destul de tare atmosfera la club, iar relaţiile dintre oficiali şi unii dintre sportivi sunt la fel de reci ca şi vremea.

Întotdeauna, când cineva îşi prezintă demisia pe motiv de nemulţumiri salariale, există mulţi alţii care sunt gata să se mulţumească cu „firimituri” şi să accepte postul vacant. Drept dovadă, la un club din zona cu lămpaşe, unde postul de antrenor a rămas liber, după dezertarea financiară a titularului, o sumedenie de antrenori cu pretenţii mai mici şi-au arătat disponibilitatea de a prelua echipa. Cică, dintre toţi cei propuşi sau autopropuşi, favorit la a fi instalat pe banca tehnică este un antrenor care a mai jucat o vreme rolul de manta de vreme rea la clubul respectiv. Acesta este pe placul patronului, pentru că e disciplinat, ascultător şi destul de competent, însă nu e agreat de sfătuitorul numărul unu al finanţatorului. Dincolo de diferenţele de opinii între cei doi şefi, se pare că şi tehnicianul are acum pretenţii financiare mai mari decât atunci când a mai antrenat la respectivul club. Rămâne de văzut dacă se va ajunge la negocieri şi între cei trei se va putea ajunge la un compromis sau dacă postul va reveni unui alt tehnician, scos din joben.

Mare chef a fost zilele trecute la o cabană ridicată pe spinarea celor care trudesc în adâncul pământului. Respectiva cabană, despre care şeful cel mare al purtătorilor de lămpaşe spunea că este doar o magazie de materiale, este celebră într-un sens negativ, după ce s-a construit pentru chefurile şefilor, chiar în timp ce muncitorii mureau în adâncul pământului într-un tragic accident. Revenind la petrecere, cârcotaşii ne-au spus că motivul pentru care şefii s-au pus pe sărbătorit nu ar fi reducerea lefurilor lor cu 30 de procente, ca să nu credem că s-au damblagit toţi. Nici faptul că uzina de unde-şi iau salarii babane, chiar şi cu penalizarea respectivă, este băgată în mocirlă până-n gât şi foarte curând se va îneca. Prilejul de sărbătoare a fost unul cât se poate de firesc, aprobarea unui act prin care să se mărească sporurile şi bonificaţiile, astfel încât toţi superiorii să ajungă la aceeaşi bani pe care-i luau înainte de tăieri. Ba chiar, unii le vor avea şi mai mari de acum încolo. Cârcotaşii mai spun că stratagema a fost pusă la cale exact de cei care au cerut cu gura până la urechi ca şefii să primească lefuri mai mici, adică, de sindicalişti. Bineînţeles că şi ei erau printre invitaţi la paranghelie.

Se anunţă o săptămână agitată pentru şeful unei uzine dintr-un municipiu cu multe lămpaşe. Cârcotaşii spun că firma aflată pe butuci va organiza o licitaţie, pentru a scăpa de nişte utilaje achiziţionate nu de multă vreme, dar care sunt în acte trecute la capitolul „bun casat”. Sigur că licitaţia este dedicată cuiva, adică unui apropiat care-i bagă bani în buzunar şefului, dar şi superiorului lui ales în fruntea urbei, un personaj important într-un partid cu stindard roşu. Cârcotaşii spun însă că săptămâna va fi agitată, pentru că la licitaţia cu pricina, s-a băgat încă un competitor, care ar fi dispus să plătească pentru utilaje un preţ cu mult mai mare. Mai mic decât dacă le-ar achiziţiona din magazin, dar mult mai mare decât dacă le-ar lua de la fier vechi, aşa cum se vrea să fie vândute. Gurile rele spun că juriştii firmei şi contabilii au făcut de câteva zile numai nopţi albe, doar-doar vor găsi o portiţă prin care să-l facă victorios pe favorit. Cum nu s-a găsit nici una legală, s-a recurs la o stratagemă. Au cerut în caietul de sarcini ca firma ce participă la strigare să aibă sediul social în localitate. Condiţia este scoasă din burtă şi prin urmare, cel care ar fi plătit preţul corect este exclus din start, pentru că are doar un punct de lucru. Aşteptăm cu interes şi noi să vedem dacă zvonurile cârcotaşilor se vor adeveri, iar apoi, la fel de interesaţi aşteptăm şi ancheta organelor competente.

Vorbeşte lumea prin judeţ că s-a declanşat un adevărat război între  paznicii celei mai mari firme din municipiul de pe Cerna şi hoţii care dau târcoale zonei, pentru sursele bogate de fier care pot fi găsite aici. Iar asta, nu pentru că paznicii şi-ar lua slujba în serios şi ar fi corecţi faţă de angajator, ci pentru că le-au fost tăiate porţiile care până acum îi făceau să închidă ochii la furturile comise pe teritoriul respectiv. Mai precis, hoţii s-au săturat să tot cotizeze noapte de noapte la cei din tură, doar ca să aibă cale liberă în curtea firmei, şi au găsit o altă cale, printr-o zonă ascunsă de ochii celor care stau de pază. Supăraţi că şi-au pierdut şpăgile, paznicii ameninţă că îşi vor lua munca în serios şi că se vor pune pe controale grele, însă pe hoţi nici că-i sperie acest lucru şi îşi văd în continuare de treabă. Rămâne de văzut dacă ajung la o înţelegere, sau dacă infracţiunile desfăşurate în voie acolo, noapte de noapte, vor ajunge într-un final în dosarele poliţiştilor.

Că la noi, pe mioriticele plaiuri, legea este valabilă doar pentru fraieri, nu pentru şmecheri şi, culmea!, deseori nici pentru cei care trebuie s-o aplice, s-a dovedit nu o dată. Chiar recent, într-o astfel de situaţie s-a aflat un şofer  prins de poliţişti şi amendat, pentru că a încălcat legea. Adică, omul circula pe şosea, ziua în amiaza mare, fără să aibă farurile aprinse, aşa cum prevede noul cod rutier. Ce să facă omul? A înghiţit în sec, a semnat procesul verbal cu amenda, s-a urcat la volan şi a plecat tot bombănind. Nu mică i-a fost mirarea, când după ce a parcurs vreo câţiva kilometri, s-a intersectat pe acelaşi drum naţional cu o maşină a poliţiei, care circula, cum credeţi, tot cu farurile stinse. Întrebarea care-l macină şi acum pe şoferul amendat este dacă şi cel aflat la volanul maşinii de poliţie a fost amendat de colegii săi?

Se pare că unii dintre aleşii locali ai partidului aflat acum la putere, gândindu-se că formaţiunea în care se află nu va mai câştiga alegerile din acest an, au început să se orienteze spre partidele din opoziţia uselistă, negociindu-şi trecerea sub flamura acestora. Ce să facă oamenii, poţi să le bagi de vină că vor să-şi salveze pielea şi să mai încerce să rămână încă patru ani la ciolan? Cică, printre cei care îşi negociază în aceste zile vârtos trecerea din rândul democrat-liberalilor, în cel al unui partid din USL, este primarul unui oraş de prin valea cu lămpaşe minereşti. Ajutat din plin de actuala putere, până deunăzi, acesta se bătea cu cărămida în piept că el a fost şi va rămâne până la moarte cel mai devotat soldat al partidului din care face parte. Numai că, se pare, ajungând el la concluzia că formaţiunea sa nu mai prea are şanse să câştige alegerile, a uitat de tot devotamentul şi a început să pună botul la promisiunile făcute de şeful local şi cel judeţean al unuia dintre partidele useliste. Aşa că să nu ne mirăm, când vom afla că omul a virat-o spre acel partid. Poate n-o va face înainte de alegeri, deoarece are mari şanse să mai câştige un mandat, mai ales cu ajutorul mascat al useliştilor. Dar, mai mult ca sigur, că o va face după alegeri, dacă le câştigă actuala opoziţie.

Spun gurile rele că trei dintre pretendenţii de la partidul cu trei trandafiri la postul de deputat într-o zonă cu mulţi siderurgişti, nici nu au început bine campania pentru desemnarea candidatului, că se şi ceartă. Cârcotaşii au aflat că doi dintre nominalizaţi s-au supărat rău de tot pe cel de-al treilea, care, susţin ei, a furat startul şi a lipit deja afişe electorale prin oraş. În aceste condiţii, ei au început să-l vorbească de rău pe cel care a furat startul şi nu mai prididesc cu criticile la adresa lui. Numai că, trandafiriii cu pricina nu ştiu  că se pregăteşte să apară un al patrulea candidat pentru postul de parlamentar, care va fi scos în faţă pe ultima sută de metri, tocmai să nu poată fi lucrat de colegii săi de partid. Şi există şansă serioasă  ca el să-i devanseze în preferinţele electoratului pe ceilalţi trei. Aşa că, nici furatul startului şi nici alte matrapazlâcuri ieftine nu pot să câştige în faţa unui candidat serios şi cu potenţial, pentru un fotoliu în Parlamentul României.

Cică un primar roşu în aparenţă până în măduva oaselor, de prin sudul judeţului, ar fi bătut deja palma cu actualul partid de guvernământ şi are chiar şi adeziunea scrisă. Omul tace chitic deocamdată, ca nu cumva să-şi piardă scaunul comod de primar, care i-a adus nu numai influenţă, ci şi o soţie tânără şi frumoasă. Pactul nu s-a semnat la nivel local, că aici nimeni nu-l vrea, ci direct la Bucureşti, unde personajul a făcut sluj la uşile mai-marilor portocalii, până aceştia au fost de acord să-l primească. Şi în birou, şi pe listele partidului. Din câte se vorbeşte, argumentul care a cântărit cel mai greu a fost faptul că nu are de ce să se teamă la viitoarele alegeri, pe care le poate câştiga fluierând.

Cică un lider de sindicat care şi-a început activitatea cu o pereche de blugi, iar acum se lăfăie într-un superb autoturism de teren are planuri mari de viitor. S-a învăţat cu „ciolanul” puterii şi tare n-ar mai vrea să-l lase din mână. Aşa că omul se gândeşte cât se poate de serios să-şi încerce forţele la o primărie mai sudistă şi chiar crede că o să câştige. Singura lui problemă este că nimeni, nici un partid nu îl vrea candidat, iar independent, chiar că îşi îngroapă şansele, oricum, doar imaginare.

Românilor li s-a făcut demult lehamite de politică şi de politicieni, pentru că din cauza lor, viaţa pe plaiurile mioritice e departe de a fi roz. Totuşi, pentru că uneori, greşelile se plătesc, politicienii dintr-un sărăcăcios orăşel al judeţului nu mai dorm nopţile, din cauza unui personaj care e posibil să le strice toate calculele şi alianţele făcute în vederea apropiatelor alegeri locale. Cică, motivul neliniştii politrucilor îl constituie posibila intrare în cursa electorală din acest an a unui sportiv din sfera artelor marţiale. Tânărul, care e fost campion mondial şi european, e supărat şi nemulţumit din cauza sărăciei din oraşul său natal, unde siderurgia a fost omorâtă, lăsând oamenii pe drumuri şi a decis să încerce să schimbe ceva. Sportivul, care e destul de popular în localitatea respectivă, fiind şi cetăţean de onoare al urbei, s-a hotărât să candideze ca independent la postul de primar. Rămâne de văzut cum vor încerca politicienii să scape de el sau să-l anihileze pe acest rival neaşteptat cu o imagine curată şi cum va reuşi tânărul să lupte contra vulpilor bătrâne din politică.

Într-o Românie călcată cu bocancii pe suflet de sărăcia indusă de criza financiară, oricine sponsorizează ceva benefic şi valoros sau ajută fără pretenţii oameni loviţi de soartă merită să fie tratat cu mulţumiri şi recunoştinţă. Nuanţând, trebuie precizat că ar trebui să se bucure de acest gen de recompensă morală doar cei care finanţează ceva din banii personali, din afacerile lor private, nu şi cei care sunt generoşi din bugetul statului. Din această perspectivă, a păcătuit un antrenor dintr-un sport bărbătesc, dar nobil, la un recent eveniment de premiere al sportivilor. Cică tehnicianul, a surprins neplăcut, pentru că a avut o atitudine pupincuristă la adresa unui personaj politic, aflat într-o funcţie publică de prim rang la nivel judeţean. Antrenorul, cunoscut ca om dintr-o bucată, călit de greutăţi şi greu impresionabil, s-a dat într-un spectacol dizgraţios, pentru că s-a afişat cu un discurs de mulţumire lacrimogen, pe motiv că politicianul l-a ajutat să meargă cu o sportivă la o competiţie internaţională. Admitem să se acorde respect celor din funcţii publice care ajută sportul, chiar dacă o fac din banii plătiţi de populaţie prin impozite şi nu din banii lor personali, pentru că uneori, nici astfel de bani nu ajung la sportivi. Însă, mulţumirile cu voce mieroasă şi cu lacrimi forţate abia stăpânite la evenimente publice sunt de prost gust şi au miros mucegăit de servilism şi campanie electorală.

Nu puţini sunt cei care îşi amintesc de cel mai zgubilitic edil dintr-o regiune cu multe lămpaşe, cam sărac el cu duhul şi devenit vedetă după ce s-a aruncat cu un ATV de pe un munte, pentru a-şi impresiona şeful de partid. Cum cei săraci cu duhul au un înger păzitor mai tot timpul cu ei, ca şi beţivii, cascadoria sa de atunci s-a lăsat doar cu pagube materiale. Trecând peste povestioara aceasta care are scop de a ne reîmprospăta memoria, omul vrea din nou la rampă. Cârcotaşii spun că s-a săturat de hibernarea de aproape patru ani, timp în care a stat deoparte de politică şi acum, îşi pregăteşte asaltul. Vrea să fie şef de trib la primăria oraşului cu cea mai mare întindere din ţară şi pentru asta, e dispus să bage mulţi arginţi în campanie. Cum până la alegeri nu mai este vreme multă, iar el trebuie să ajungă în prim plan cât mai iute şi să rămână cât mai mult timp, s-a pus pe împărţit daruri alegătorilor. Cârcotaşii spun că pomana se face la cârciuma sa, cu câte un deţ şi mesajul de a spune cât de des au ocazia, cât de darnic este el, de deştept şi frumos şi potrivit ca şef în fruntea urbei. Pentru că este cam scoţian şi dă doar o duşcă de pomană, oamenii beau deţul şi se fac că uită să răspândească mesajul binefăcătorului.

Vorbesc zvonerii prin târg că un mare interlop, individ extrem de periculos, şi-ar fi stabilit cartierul general într-o zonă de munte izolată din regiunea cu multe lămpaşe. Respectivul, care a fost în stare să întoarcă un judeţ şi să se ia de piept până şi cu magistraţii, îşi derulează afacerile necurate şi pune la cale toate fărădelegile la noua locaţie, considerată foarte sigură, ca o fortăreaţă, împotriva autorităţilor. Gurile spun însă că, respectivul interlop are susţinerea unui fost mare purtător de chipiu, care-l instruieşte cum să se ferească de lege şi mai important, cum acţionează cei care vor să-l prindă. Cârcotaşii mai spun că nu degeaba este protejat interlopul, ci pentru bani mulţi, pe care-i varsă în buzunarul celui care odinioară era de partea legii.

Se zvoneşte prin judeţ că oamenii sunt tot mai dezamăgiţi de un mare magazin care se laudă săptămânal cu fel şi fel de promoţii tentante, după ce au luat plasă în repetate rânduri. Cârcotaşii povestesc că, de obicei, una scrie în reclamă şi alta găseşti la faţa locului, în cazul în care ai norocul să găseşti ceva. Asta, pentru că gurile rele susţin că nu o dată s-a întâmplat ca nici dimineaţa, la prima oră, magazinul să nu fie aprovizionat, şi oamenii  care s-au înghesuit la raioane au rămas cu buza umflată. Unii, de exemplu, care au ţinut morţiş să beneficieze de mega ofertă, au luat la rând magazinele brandului din mai multe localităţi din judeţ, şi tot n-au reuşit să cumpere mai mult de două kilograme din produsul căruia i se făcea reclamă.  Unde mai pui că luaţi la întrebări, nici reprezentanţii firmei n-au găsit o explicaţie plauzibilă la această problemă, spunând că nu au habar de începerea vreunei promoţii.

Vorbesc gurile rele despre un guru care-şi duce veacul prin ţinutul moţilor, că se ocupă cu treburi nu prea cuşere, pentru a-şi ţine afacerea prosperă. Cică, pe lângă faptul că îi obligă pe toţi cei care i se alătură să îi cedeze lui averile pe care le deţin, mentorul respectiv are şi o seamă de  învăţăcei minori, pe care i-a adunat în ferma spirituală din marginea pădurii. Culmea este că, vorbesc cârcotaşii, meditatorul este ajutat din afară, exact de către o instituţie care, cum se face, cum nu, de fiecare dată când desfăşoară un control, nu vede nici un minor şi nu descoperă nici o neregulă în acte. Mulţi părinţi sunt deja speriaţi de zvonurile care circulă prin toată ţara şi nu ştiu ce să mai creadă, însă gurul îi linişteşte, susţinând că ucenicii săi au descoperit adevărata viaţă şi adevărata bogăţie a sufletului.

Vorbesc gurile rele că directorul unei firme din municipiul de pe Cerna va avea mari probleme, după ce în societatea pe care o conduce a fost angajată o nouă persoană. Cârcotaşii povestesc că omul de care vorbim a solicitat să fie angajat în această firmă, de stat, sperând că, în scurt timp, îi va lua locul şefului. În aceste condiţii, directorul de acolo nu ştie ce pericol îl paşte, mai ales că îl cunoaşte foarte bine pe cel care-i vânează postul. Zvonerii au aflat că omul nostru s-a gândit la un plan serios prin care să reuşească să ajungă pe funcţia de director al firmei cu pricina, mai ales că se pare, are un ajutor extrem de important, de la o persoană cu funcţie mare în municipiu. Gurile rele spun că fotoliul şefului este serios ameninţat, mai ales că noul venit este cunoscut că nu ţine cont de nimic şi trece şi peste cadavre, dacă este nevoie ca să-şi atingă scopul. Nu ştim, acum, dacă directorul vizat mai are şanse să rămână pe post şi dacă are susţinerea necesară să se întâmple aşa.

Zvonerii vorbesc tot mai intens despre un primar dintr-o comună cu peisaje frumoase din judeţ, că face ilegalităţi pe bandă rulantă, atunci când vine vorba de împărţirea terenurilor din ograda sa. Cică, susţin cârcotaşii, primarul de care vorbim a făcut ce a făcut şi a dat suprafeţe mari de teren unor săteni, despre care ştie el că-l vor vota la alegerile din acest an. Numai că, spun gurile rele, aceste terenuri aparţin unei femei care acum locuieşte prin străinătate şi care, când să vină să-şi preia proprietăţile, şi-a dat seama că nu mai are ce să ia, deoarece toate suprafeţele au fost date de edilul şef altora. Rămasă cu buza umflată, femeia s-a hotărât să demaşte toate lucrurile nelegale făcute de cel care conduce frumoasa comună. Cârcotaşii au aflat că doamna cu pricina deja îşi pregăteşte documentaţia pentru o înainta la organele de cercetatare abilitate şi, în plus, va recurge şi la instanţele judecătoreşti, pentru a-şi găsi dreptatea. Aşa că s-ar putea ca respectivul edil, care, fie vorba între noi, are mari şanse să mai prindă un mandat, să nu mai apuce să-l şi încheie, dacă organele în drept îşi vor face treaba pe cinstite şi până la capăt.

Un reprezentant al formaţiunii cu trei trandafiri roşii ca sângele din municipiul cu castel, care are aspiraţii înalte şi se vede chiar în Parlament, s-a făcut lider de sindicat la firma la care lucrează şi care se ocupă cu furnizarea apei potabile. Şi cum s-a văzut el pe scaunul de lider, s-a gândit să facă ceva pentru oamenii care l-au ales. Nu pentru toţi, însă, ci doar pentru el şi încă unul extrem de apropiat, adică propria soţie, pentru care a renegociat salariile. Numai că oamenii s-au lămurit rapid şi nu i-au dat ştampila sindicatului şi acum se gândesc chiar să desfiinţeze structura sindicală.

Se zvoneşte că un june, destul de recent intrat pe scena politică, se îmbogăţeşte văzând cu ochii. Acesta a ajuns să câştige contracte comerciale cu instituţii ale statului, pe sume impresionante, fără să mai treacă prin furcile caudine ale licitaţiilor, unde ar trebui să se bată direct cu firme mult mai titrate. Procedeul este simplu, spun cunoscătorii. Se foloseşte de metoda cumpărării directe. Asta înseamnă că instituţiile care caută partener de afaceri intră pe SEAP şi dau direct cu nasul de oferta junelui politician, care li se lipeşte de retină iremediabil. Şi firma este declarată direct câştigătoare, fără a mai studia şi ofertele altor societăţi de profil. Deja, mulţi se întreabă cine stă, de fapt, în spatele politicianului „junior”, care şi-a extins atât de mult sfera afacerilor?

Criza financiară a administrat lovituri dure multor cluburi sportive din judeţ, care au fost obligate fie să abandoneze competiţiile, fie să îşi reducă drastic cheltuielile. În acest ocean de necazuri produs de negativul fenomen financiar global, antrenorul unei formaţii cu blazon din sudul judeţului a descoperit şi o insuliţă de „beneficii”. Astfel, la reluarea pregătirilor, tehnicianul a sesizat cu plăcută surpriză că nici un component al lotului nu s-a prezentat la antrenamente cu kilograme în plus, cum se întâmpla de multe ori în anii anteriori, când încă economia „duduia” şi creditele cu buletinul umflau conturile şi umpleau frigiderele tuturor. Realist, antrenorul şi-a dat seama că fenomenul lipsei de kilograme în plus nu e rodul unei mentalităţi profesioniste ori a respectării programului de pregătire prescris pentru vacanţă jucătorilor. Prin urmare, acum, la ceas de criză financiară, când nimeni nu-şi permite să se îngraşe, tehnicianul s-a simţit dator să solicite oficialilor echipei suplimente alimentare pentru unii dintre jucători, care au fost prea „serioşi” la respectarea programului de pregătire din vacanţă.

La majoritatea echipelor de fotbal din ligile inferioare, banii pentru cheltuielile cu transportul şi echipamentele sportive sunt asiguraţi de la bugetul public al localităţilor pe care le reprezintă. Teoretic, la fel stau lucrurile şi la un club cu nume italian dintr-o zonă cu lămpaşe, unde oficial, consiliul local a alocat fonduri pentru toate echipele clubului, de la grupele de copii, până la seniori. Numai că în realitate, banii special destinaţi echipelor de copii şi juniori nu ajung decât foarte rar la destinaţie. Astfel, în situaţiile dese când fondurile se evaporă pe drum, antrenorii respectivelor grupe sunt obligaţi să se descurce pe cont propriu. Evident, în cele mai multe cazuri, se face chetă de la părinţii copiilor şi micii fotbalişti se bucură de competiţie. Însă, cum în zonă sărăcia e un fenomen de amploare, există momente când părinţii nu au resurse şi trebuie găsite soluţii alternative. Uneori, antrenorii reuşesc să facă rost de bani din împrumuturi, alteori însă, situaţia rămâne fără rezolvare. La fel cum, tot cu autor necunoscut rămâne şi fapta penală a celor sau celui care delapidează fondurile şi se bucură de sumele alocate acestor echipe.

Lăcomia şi prostia sunt caracteristice pentru un fost şef de formaţiune politică, în prezent, simplu membru. Omul despre care cârcotaşii ne-au mai spus poveşti reale şi în trecut, spre exemplu aceea că era legat de pat în pivniţă câte două săptămâni, ca să nu mai apuce să dea iama în sticlele cu băutură, a făcut-o lată încă o dată. Acum, se află la butoanele unei societăţi care gestionează bani, primeşte cotizaţii şi dă împrumuturi cu dobânzi mici. Din această funcţie, a autorizat câteva împrumuturi către persoane care aveau documente false şi care practic, după ce au luat banii, n-au mai dat pe la casierie pentru a-şi achita ratele. Cârcotaşii spun că nu degeaba a dat omul respectivele credite, ci pentru un procent care i-a fost returnat lui, drept comision. însă nu în toate cazurile acest lucru este valabil, unele împrumuturi fiind date din prostie. Cică, în mapa cu documentele ce trebuiau verificate sau mai bine spus neverificate, pentru că erau credite aranjate de el, s-au strecurat şi câteva dosare cu acte false ale unor împrumutaţi ce nu aveau înţelegere cu şeful. Gurile rele spun că respectivele dosare de credit au ajuns să fie protejate, după ce omul s-a cinstit bine şi ameţit la fel de bine, n-a mai fost în stare să verifice care-i de-al lui şi care nu. Le-a băgat pe toate de pe masă la mapa de protecţie şi acum, calculează prejudiciul. Acelaşi lucru îl fac şi organele, mai spun cârcotaşii.

O instituţie cu şef ales de populaţie şi-a făcut staţie de carburanţi, spun gurile rele. Mai precis, în fiecare lună maşinile instituţiei sunt alimentate cu carburanţi achiziţionaţi pe bani publici, însă cantitatea este cu mult mai mare decât necesarul. Fiecare maşină primeşte cam 200 de litri de motorină sau benzină doar pentru deplasările pe la diferite obiective prin oraş. Cum localitatea este relativ mică, are vreo doi kilometri dintr-un capăt în altul, înseamnă că zilnic, şoferul face vreo 50 de ture dintr-un capăt într-altul, pentru a reuşi să consume raţia. Chiar şi aşa, tot îi mai rămâne pentru o ieşire la iarbă verde. Şi totuşi, lună de lună, rezervoarele maşinilor sunt uscate, pentru că şoferii vând din carburant, pentru a face şi ei un ban de buzunar, iar edilul bagă la teşcherea sume frumuşele de la singura benzinărie din oraş, unde îşi alimentează maşinile.

Vorbeşte lumea prin municipiul cu Castel că o profesoară de la o şcoală postliceală are un mare viciu. Cică dăscăliţa cu pricina este dependentă de păcănele, în preajma cărora îşi pierde majoritatea timpului în care nu este la şcoală. Băgătorii de seamă spun că nu o dată s-a întâmplat ca duduia să fie surprinsă de elevii săi în timp ce juca la păcănele, prin cele mai rău famate localuri din urbe. Mai mult, circulă zvonul că din cauza dependenţei sale de jocuri, dăscăliţa a păpat nişte bani strânşi de la elevi pentru a-i duce într-o tabără de iarnă, dar şi banii colectaţi de  aceştia pentru cadourile de sărbători ce urmau să ajungă la copiii de la un orfelinat. Mai rău este, spun gurile rele, că de o vreme încoace, dăscăliţa de care facem vorbire a ajuns să ceară bani cu împrumut de la elevii săi, pe care, de regulă, uită să-i mai restituie.

Un personaj politic din judeţ, care pe lângă activitatea de ales local, practică şi medicina, a intrat în gura cârcotaşilor, după ce mai mulţi pacienţi s-au plâns de condiţiile de care (n-)au beneficiat la cabinetul acestuia, situat la parterul unui bloc. Oamenii – mai cu seamă pacientele de sex feminin – vorbesc că nu doar dezordinea şi spaţiul mic deranjează în respectivul cabinet medical, ci mai ales faptul că fereastra mare, care dă înspre o stradă circulată, nu avea nici măcar o perdea. Aşa că  ea oferea trecătorilor o transparenţă perfectă a examinării medicale, oricât de intimă ar fi fost aceasta. Iar doctorului cu putere de decizie în problemele de interes local se pare că nu-i pasă de pudoarea unor oameni, cărora nu le convine să se dezgolească, chiar şi până la brâu, ştiindu-se priviţi de te miri ce indivizi care se nimeresc să treacă prin faţa ferestrei cabinetului medical.

Spun gurile rele că un director, care lucrează de ani buni, la o instituţie ce se ocupă de retribuţiile oamenilor vârstnici, i-a lăsat cu gura căscată pe toţi angajaţii, prietenii şi mai ales pe nevastă, după ce a anunţat că va divorţa şi se va recăsători cu… o subalternă de-a sa. Cârcotaşii susţin că omul nostru i-a lăsat pe toţi nedumeriţi, deoarece domnişoara are cam jumătate din vârsta şefului ei. Dar asta este, nu te poţi pune în calea fericirii celor doi. Mai ales că demoazela cu pricina este frumuşică şi, cică, are mult sex-appeal. Aşa se face că mai avem un divorţ printre cei din gruparea cu un trandafir, iar zvonerii spun că omul e nevoit să grăbească nunta, deoarece domnişoara are deja un „balon cu muzicuţă” la purtător şi nu se face ca să nu fie lucrurile bine puse la punct.

Cârcotaşii susţin că autostrada Deva-Orăştie e posibil să nu se termine la timp. După ce autorităţile de mediu au oprit excavările la gropile de împrumut, în urma mai multor sesizări venite de la cetăţeni, constructorii au acum altă problemă. Zvonerii au aflat că oamenii nu pot lucra, din cauză că nu au obţinut aprobările pentru noile amplasamente unde să bage excavatoarele. Planul urbanistic zonal nu a fost aprobat de Consiliul Local Turdaş, iar unele instituţii judeţene, ceva mai zeloase, care au emis avize şi acorduri înainte de aprobarea planului respectiv sunt descoperite din punct de vedere legal. Practic, constructorul nu poate excava, autorităţile nu pot autoriza lucrările, iar actele deja emise sunt în contradicţie cu procedura autorizării. Zvonerii spun că unii dintre cei care au semnat actele în cauză sunt deja în fierbere şi caută soluţii pentru a nu da cu subsemnatul.

Umblă vorba prin târg că un şef de poliţie mai mititică, de prin sudul judeţului, care nu pare în stare să vadă hoţii nici când sunt lângă el, le-a pus gând rău celor care îi dădeau de furcă în fiecare seară. Nu, nici vorbă, nu ne referim la cei care fură localitatea bucată cu bucată, ci la cei care îşi strigă nemulţumirile pe străzi. S-a umflat o dată omul în uniformă şi s-a dus glonţ la cei care îşi vedeau de protestele lor, cărora le-a cerut autorizaţia. De unde, nene, că e spontan?, i-au răspuns cei care erau pe străzi. Dar n-au avut pe cine convinge. Aşa că, purtătorul nostru de epoleţi i-a trimis repejor acasă, până nu se înfurie mai rău şi le dă şi câte o amendă.

Şi să rămânem tot la epoleţi, de data aceasta, la unul cu funcţie mai mare. Omul nostru nu putea să ridice din umeri când l-ar fi întrebat şefii lui direcţi ce se întâmplă prin oraşul pe unde îşi are aria de acoperire şi, din câte se pare, nu prea avea încredere în cuvântul subordonaţilor săi. Aşa că a decis să se transforme într-un fel de Cuza Vodă, dar nu căuta ocaua mică, ci pe cei care protestau în stradă. Personajul de care vorbim a încercat să se camufleze cât mai bine, să nu fie recunoscut şi a supravegheat atent mitingul din maşina care rula cu viteză mică, pe lângă coloana de nemulţumiţi. A dispărut însă rapid, când şi-a dat seama că a fost deconspirat şi mai ales, după ce mai multe degete acuzatoare din mulţime s-au îndreptat direct către el.

La fel ca şi în comerţ, unde publicitatea contează uneori mai mult decât calitatea mărfii, şi în fotbal, imaginea „subţire” cu… propagandă insistentă se ţine. Conştient de această realitate şi având şi un orgoliu nemăsurat, antrenorul unei echipe „studioase” dintr-o zonă cu lămpaşe a făcut un scandal monstru, zilele trecute, pentru a apăra imaginea echipei sale. Tehnicianul a cerut insistent ca instituţia care organizează competiţiile la nivelul judeţului să corecteze rapid pe site-ul oficial clasamentul unei întreceri în care evoluează jucători de 10-11 ani. Antrenorul era nemulţumit că echipa sa era pusă în mod eronat pe locul secund, în urma unei rivale tradiţionale, deşi în realitate, ar fi trebuit să fie pe primul loc, întrucât avea golaveraj mai bun.  Agasaţi de cearta cu antrenorul respectiv, responsabilii site-ului au modificat clasamentul, deşi acesta nu conta prea mult, întrucât ambele echipe erau calificate în faza superioară a întrecerii.

În ciuda progreselor tehnologice deosebite şi a schimbărilor substanţiale de mentalitate în rândul elevilor, metodele de lucru ale unor dascăli rămân tot cele învechite. Nu ne referim aici la clasicele deja favorizări ale unor elevi pe criterii financiare. Nici la mai noile „manevre” prin care nu se predă suficient de bine şi de explicit la clasă, pentru a-i obliga pe elevi să solicite meditaţii particulare ca să facă faţă cerinţelor ridicate. Vom prezent, un caz în care un dascăl trece cu vederea lipsa de pregătire a unor elevi, în contul cheltuirii de către copii a unei sume de bani din care foarte probabil avea şi profesorul comision. Cică, un profesor de la un liceu de super-fiţe din oraşul cu cetate, a surprins, zilele trecute, trei-patru elevi cu temele nefăcute. În prima etapă, dascălul s-a arătat exigent şi le-a spus copiilor că vor fi sancţionaţi cu câte un trei în catalog. După un timp, profesorul s-a sucit şi le-a propus elevilor un târg reciproc avantajos. Astfel, profesorul a spus că va renunţa să treacă în catalog notele mici, dacă elevii vor cumpăra câte două-trei bilete, pentru ei, prieteni ori părinţi, la un spectacol de teatru. Evident, copiii au acceptat, preferând să renunţe la banii de buzunar, decât să încaseze note slabe. Nu ştim însă dacă dascălul are probleme cu banii din cauza reducerii salariului cu 25 la sută, ori doar e dornic de câştiguri suplimentare pe spatele elevilor săi.

Un edil portocaliu dintr-o localitate străbătută de Jiu vrea capul unuia dintre şefii de serviciu din urbea pe care o păstoreşte, deoarece nu a jucat pe muzica sa la o licitaţie. Gurile rele spun că funcţionarul, dintr-o eroare, a impus câteva condiţii perfect legale în organizarea licitaţiei pentru construirea unui obiectiv în staţiunea montană de curând apărută. Respectivele obligaţii îi scoteau din cursă exact pe cei care ar fi trebuit să primească lucrarea. De aici şi supărarea edilului pe angajat, pe care-l vrea concediat. Cârcotaşii spun că şeful urbei i-a trimis un control, care în loc să-i verifice activitatea, s-a legat de faptul că pe biroul său erau mai multe documente împrăştiate, iar pentru această dezordine, i-au dat avertisment scris. Aceasta ar fi prima abatere şi după alte două sau trei trecute în „cazierul” de la serviciu, funcţionarul care vroia doar să respecte legea va putea fi dat afară. Ceea ce nu vrea să înţeleagă şeful urbei este că pentru asemenea motive, va fi obligat de judecători, încă de la primul termen, să-l repună în funcţie pe angajat.

Câţiva băieţi din regiunea cu lămpaşe, ce erau veseli mai tot timpul, dar nu pentru că aveau motive, ci din cauza substanţelor interzise cu care se delectau, cică s-au regrupat. Băieţii prinşi în flagrant cu ceva timp în urmă de un serviciu specializat şi-au refăcut reţeaua, deşi ştiu că prima abatere îi va duce direct într-un loc răcoros şi neprimitor. Cârcotaşii spun că şi-au găsit furnizori de substanţe care îi duc în lumea viselor tocmai peste graniţa de est a ţării şi aduc otrava în regiunea cu multe lămpaşe unde au cartierul general. Acum, sunt mai precauţi şi nu se mai aventurează să o distribuie în tot judeţul şi oricui, ci doar celor verificaţi, cu multe recomandări şi foarte bine cunoscuţi. Cum marfa este puţină, şi preţul este pe măsură. Nu de alta, dar dacă sunt prinşi din nou, măcar să fi meritat efortul şi să facă ceva bani de apărător.

Gurile rele spun că un magazin cu renume dintr-un mare municipiu al judeţului a început, în urmă cu câteva zile, un nou inventar. La încheierea acestuia, şefii magazinului s-au luat cu mâinile de cap. Asta, pentru că a rezultat că supermarketul cu pricina a înregistrat pierderi serioase, datorate în principal furturilor care se produc acolo cu regularitate. Adevărul este că respectivul supermagazin este cunoscut ca fiind unul dintre cele mai potrivite locaţii din urbe pentru furturi mărunte. Şi asta, vorbesc cârcotaşii, întotdeauna din cauza paznicilor, care se dovedesc că au aceleaşi apucături ca şi hoţii. Altfel spus, deşi în ultimii ani au fost schimbate mai multe firme de pază, deocamdată, conducerea nu a reuşit să găsească una care să nu sprijine şi care să nu le acopere spatele celor care fură. De aceea, zvonerii care se dau bine informaţi vorbesc prin târg că firma proprietară a supermarketului, care le produce doar pagube, intenţionează să pună lacătul pe uşile acestuia, să-şi strângă catrafusele şi să-l mute într-un alt oraş din judeţ.

După săptămâna de proteste împotriva actualei puteri, cei de la partidele din opoziţie au organizat, ieri, marele miting din Bucureşti, la care au mobilizat membri ai partidelor useliste din toată ţara. Aşa s-a făcut de a ajuns ieri în  Capitală şi un viceprimar al unui oraş din sudul judeţului. Cică nici bine nu a ajuns viceprimarul la marea manifestaţie, că a şi început să se tragă în chip în faţa Arcului de Triumf, postând rapid fotografiile pe Facebook, pentru a arăta lumii din oraşul natal unde se află el. Acum, nu se ştie de ce a postat el fotografiile pe cunoscuta reţea de socializare. Ca să arate alegătorilor din urbea sa că  luptă cot la cot cu amărâţii sătui de situaţia din ţară? Sau ca să vadă nevasta că el se află, într-adevăr, la proteste şi nu umblă după piţipoance prin marele oraş?

Vorbeşte lumea că un corb cu inel în cioc a început să croncăne că favoritul pentru cuibul de primar din oraşul cu castel nu ar mai fi nici corbul cel galben, dar nici cel roşu, ci un fost corb portocaliu, intrat mai nou în graţiile trandafiriilor şi săgetătorilor de la judeţ. Spun gurile rele că, de fapt, corbul cel roşu ar fi fost scos din joc de mai bine de un an de zile, când s-ar fi aflat în tabăra greşită la alegerea boss-ului de la judeţ, pe când corbul cel galben va fi alungat din cuibul văruit, susţin cârcotaşii, din motive de dosare, lucru, care l-ar face vulnerabil la alegerile din acest an. Cârcotaşii sunt, totuşi, curioşi ce vor spune şefii din Capitală despre noua zburătoare favorită la candidatura respectivă, când vor afla despre vechile dosare cu iz de corupţie ale acesteia sau, de ce nu, despre un proces pierdut cu un fost boxer-politician, pentru refuzul de a pune în practică o hotărâre pe vremea când deţinea funcţia de primar.

Spun zvonerii că mai mulţi edili din judeţ, cu săgeata la cozoroc, sunt nervoşi nevoie mare, după ce împărţeala banilor de la judeţ nu a fost aşa cum se aşteptau ei. Vorbesc gurile rele că primarii cu pricina sunt hotărâţi să facă pasul spre alte formaţiuni politice, supăraţi că nu vor mai avea bani în an electoral şi că oamenii nu îi mai vor vota din acest motiv. Cârcotaşii susţin că edilii respectivi au mai strâmbat din nas şi când a venit vorba să strângă oameni şi să-i transporte la Capitală, la miting, spunând că nu vor mişca un deget în acest sens, iar dacă preşedintele de la judeţ vrea ca membrii de partid să meargă să protesteze, atunci să le dea şi bani. Zvonerii spun că reacţia primarilor săgetaţi este tot mai înverşunată împotriva liderului lor politic şi acum, că nu mai au ce pierde, varsă totul, spre necazul şi îngrijorarea mai marilor lor conducători. Iar ordinul prin care fiecare primar săgetat trebuie să ducă la capitală 100 de oameni pare să fie doar un vis de-al unora şi atâta tot.