Un tun de zeci de mii de euro se pregăteşte pe meleagurile străbătute de Jiu, iar cel care pune în aplicare toată afacerea este un şef de instituţie culturală, de unde nimeni nu s-ar gândi că pot ieşi atâţia bani. Totul se desfăşoară după următorul scenariu: şeful, sau mai bine spun şefa, a anunţat că a luat decizia să aducă un artist renumit pentru reluarea unui spectacol. Respectivul, personaj premiat şi cu talent recunoscut, nu vine pe mărunţiş, ci pe sume colosale, cel puţin, aşa apare în scripte. Totuşi, cârcotaşii spun că onorariul lui nu este chiar exagerat de mare şi diferenţa dintre suma achitată lui şi cea reală trecută în hârtii intră în buzunarul coniţei. La fel a fost şi în urmă cu ceva timp, când artistul a ajuns în zona dintre Jii, iar pentru vreo cinci reprezentaţii, a încasat aproape trei miliarde de lei vechi. Cam scumpicel, dacă ne-am raporta chiar şi la centrele culturale mari din ţară, însă dacă atunci n-a bătut la ochi, de ce ar fi acum diferit, şi-a spus şefa. Poate că totuşi, până la urmă, cuiva îi va mirosi frauda şi va hotărî că este timpul să o ia la bani mărunţi.

Şeful unei instituţii care lucrează cu artişti, sau cel puţin, aşa ar trebui, chiar dacă în realitate, în instituţia respectivă se vând suzete şi ocazional, mai cântă câte un trubadur necunoscut, s-a supărat foarte tare când a aflat că din propria ogradă au ieşit nişte acte contabile incriminatoare pentru el. Domniţa, că despre o ea este vorba, e neagră de furie, nu neapărat pentru că documentele au ajuns şi pe la presă, ci pentru că nu ştie cum au ajuns acele acte din sertarul ei, în mâna tuturor. Astfel, a anunţat, spun cârcotaşii, că va oferi o recompensă financiară pentru oricine îi va da un indiciu cu privire la parcursul documentelor incriminatoare, dar mai ales, cine este cel care le-a dat organelor de cercetare penală. Suma acordată de către director nu este de neglijat, cu ea putându-se cumpăra cu uşurinţă o maşină la mâna a doua, e drept, mai rablagită, că e criză.

Chef de chef într-o unitate de poliţie de prin sudul judeţului, care a ţinut morţiş să intre mai repede în noul an decât restul lumii. Spun clevetitorii că a fost atâta veselie la sediul celor cu epoleţi, iar băutura a curs râuri – râuri, încât, în cele din urmă, oamenii legii n-au mai ştiut cine este infractor şi cine reclamant. Aşa se face că, în loc să-i tragă la răspundere pe cei care i-au ameninţat pe nişte sărmani, purtătorii de uniforme i-au luat la pumni chiar pe cei care au îndrăznit să reclame fapta. Acum, nu putem şti dacă nu cumva s-au supărat tare rău că au fost întrerupţi din chefuit şi puşi la treabă. Ghinionul lor. Sărmane, sărmane, dar dornice să-şi caute dreptatea, victimele noastre au luat calea Devei ca să reclame păţania lor.

Răsturnare de situaţie într-o localitate cu multe lămpaşe, unde cei care se vedeau deja candidaţi la postul de primar din partea unei proaspete alianţe şi-au văzut visul năruit. Vorbesc deja cârcotaşii că liderii de la centru au scos din adormire un personaj, despre care multă vreme nu s-a mai ştiut mai nimic. Omul nostru, care pentru scurt timp a avut şi veleităţi de conducător al lămpaşelor, şi-a dat seama că nu este atât de bolnav cum părea în acte, când s-a încercat pensionarea lui şi că bine i-ar mai sta în prima funcţie a urbei. Iar cei care şi-au pregătit cu râvnă viitorul politic şi s-au luptat cu puterea pe unde au putut, au rămas cu buzele umflate, uitându-se lung după candidatura pierdută.

Vorbeşte lumea prin municipiul cu castel că un profesor care a făcut tam-tam în presă în urmă cu ceva timp, iritat fiind de comportamentul necivilizat al unui părinte, n-ar fi nici el chiar uşă de biserică. Vorbesc cârcotaşii de prin curtea şcolii că, în ultima vreme, dascălul cu pricina este extrem de irascibil, iar săracii copii nu mai ştiu care, încotro s-o apuce atunci când încep urletele şi injuriile. Şi nu numai atât, dar cârcotaşii spun că uneori, profesorul  mai şi urechiază pe câte-o loază de elev. Asta mai că n-ar fi nimic, dar sunt unii care susţin şi că acesta nu e singurul obicei prost al dascălului, ci mai are două vicii de care nu poate uita nici măcar în timpul orelor de curs. Zic şcolerii, dar noi nu băgăm mâna în foc că într-adevăr aşa se întâmplă, că deseori, proful cu pricina  mai trage o duşcă la repezeală şi mai aprinde câte o ţigară în şcoală, nepăsându-i de faptul că este văzut de elevi.

Gurile rele dintr-un municipiu cu lămpaşe vorbesc că şeful peste oamenii legii din localitate nu mai conteneşte cu abuzurile asupra angajaţilor săi. Deci nu-i o noutate că respectivul îi face cu ou şi cu oţet pe subalterni, dar se zvoneşte că în ultima vreme, îşi bagă nasul puternic în anchetele lor, pe care  uneori, ajunge să le compromită, obligându-i pe subordonaţi să acopere unele persoane. Şi pentru că interesul poartă fesul şi şeful ştie că se poate folosi după bunul său plac de puterile pe care le are în instituţia pe care o conduce, acesta câştigă din două părţi deodată, pe de-o parte scăpându-i pe unii de necaz, contracost, evident, şi pe de altă parte, ieşind basma curată, întrucât nu intervine decât în anchetele altora, dezinteresat fiind de problemele pe care le poate crea angajaţilor săi.

Vorbesc cârcotaşii că un primar dintr-o comună din apropierea reşedinţei de judeţ s-a hotărât să facă un pas important în viaţa sa politică. Astfel, zvonerii au aflat că primarul respectiv, cu trei trandafiri la piept, vrea să atace o primărie mai importantă, ca să nu rămână pe drumuri, în caz că se face reorganizarea teritorială şi primăria sa va fi desfiinţată. Cârcotaşii spun că edilul şef de care vorbim are însă o problemă. Uniunea din care face parte şi-a desemnat deja candidatul la primăria oraşului respectiv, un membru al săgetaţilor. Gurile rele povestesc că omul nostru a găsit repede soluţia. El va candida independent la postul de primar al oraşului cu pricina. De unde se vede treaba că tot mai mult, uniunea de care vorbim dă semne de slăbiciune, având în vedere că în mai multe locuri, candidaţii nu vor fi comuni. Oricum, edilul de care a venit vorba crede că are şanse mari să-l bată pe contracandidatul cu săgeată. Ca atare, vom trăi şi vom vedea.

Spun gurile rele că un parlamentar cu un trandafir la rever a ieşit rău de tot într-un sondaj efectuat de adversarii politici în municipiul cu castel, clasându-se doar pe locul al patrulea. În aceste condiţii, susţin cârcotaşii, colegii săi de partid s-au supărat tare de tot şi au ajuns la concluzia că acesta nu prea ar avea şanse la fotoliul de primar al municipiului respectiv. Vorbesc apropiaţii săi că este pentru prima oară, de când şi-a propus să candideze la primăria municipiului şi a tot lucrat cu sârg pentru asta, când sondajele îl dau pe un asemenea loc. De regulă, se situa pe primul sau al doilea loc în preferinţele locuitorilor municipiului. Acum, că i-a căzut pe cap pocinogul cu sondajul, care arată că şansele lui pentru câştigarea primăriei scad pe zi ce trece, cică domnul deputat se gândeşte serios să-şi schimbe strategia politică şi să se orienteze, din nou, spre un colegiu, pentru obţinerea unui nou mandat de parlamentar.

Un om de afaceri, care s-a dorit a fi şi mare politician, nu mai ştie cum să o scoată pe mânecă, după ce a primit bani cu nemiluita de la o primărie, pentru nişte lucrări pe care nu le-a executat. Culmea, spun gurile rele, omul ar trebui să se priceapă la finanţe, atât prin prisma funcţiei pe care o deţine pe la judeţ, dar şi a averii lui transfrontaliere. Numai că, acum, nu i-au prea ieşit socotelile. Cel puţin aşa vorbesc cârcotaşii. Şi, după ce ani de zile s-a prefăcut că lucrează, acum a pus biciul pe angajaţii lui, pe care îi scoate la muncă fie ploaie, fie ninsoare, pentru că factura trebuie decontată. Ghinionul lui este faptul că edilii care au plătit cu generozitate până acum au strâns băierile pungii şi i-au cerut afaceristului decontul detaliat.

Spun gurile rele că un clan interlop de prin sudul judeţului se laudă că are poliţia la degetul mic. Cum-necum, aceştia sunt în libertate, indiferent ce ar face, în timp ce poliţia mimează că îşi face treaba şi îi apără pe cei care se tem pentru viaţa lor. Şeful uniformelor din zonă promitea măsuri dure împotriva acestui grup, care terorizează o urbe întreagă, dar asta era cu ceva ani în urmă, când a fost numit în funcţie. Între timp, zilele au trecut, iar memoria şefului s-a şters puţin câte puţin. Vorbesc gurile rele că, de vină pentru amnezia bruscă a acestuia ar fi şi nişte fetiţe vesele şi bineînţeles minore, băgate în aşternuturile şefului, în camerele unui motel, aranjate bine cu aparatura necesară pentru imortalizarea scenelor petrecute în spatele uşilor închise.

Orbiţi de succesul trupei de fotbal care e lideră şi speră să promoveze într-un eşalon „regional”, reprezentanţii unui club cu nume fierbinte din sudul judeţului au tăiat finanţarea echipei de minihandbal. Rămas fără sprijin financiar, antrenorul micuţelor handbaliste a continuat activitatea pe bani personali sau cu ajutorul unor sponsori pe care tot el i-a găsit. Talentate şi cucerite de pasiunea antrenorului, fetele din lotul de minihandbal au muncit mult şi au obţinut victorii pe linie, cu care s-au clasat pe locul întâi la ultimul turneu al anului, desfăşurat într-un oraş siderurgic. Ca de obicei, performanţa a atras profitori, iar preşedintele secţiei de handbal a clubului a poftit echipa la întoarcerea din deplasarea victorioasă, la un han gestionat de o firmă cu nume de floare rară, unde a avut loc un ospăţ binemeritat. La final, preşedintele a achitat contravaloarea mesei, solicitând bon de casă şi factură pe numele clubului pe care-l reprezintă, deşi banii erau proveniţi dintr-o sponsorizare obţinută de antrenor şi nu erau de la club.

O firmă de telefonie mobilă care se laudă că e mega-tare şi super-modernă vrea să dovedească, prin dealerii săi din oraşul cu cetate, că nu este tocmai aşa. Că aşa stau lucrurile, o dovedeşte ce s-a întâmplat, în ultima perioadă, la mai multe centre partenere ale firmei mamă, unde clienţii au fost în imposibilitatea de a-şi achita facturile. Aceştia au fost nevoiţi să piardă timp preţios, căutând alte locaţii partenere sau apelând la diverse bănci. Unii dintre angajaţii unităţilor partenere n-au putut sau n-au vrut să explice lipsa de funcţionalitate a terminalelor, însă alţii au recunoscut făţiş că aşteaptă de peste o săptămână ajutor şi service de la firma mamă, pentru repararea terminalelor. Iar ca dispreţul mega-companiei la adresa clienţilor să fie complet, în localitatea cu pricina, există un singur loc în care plata facturii se poate face doar în baza comunicării numărului de telefon, iar în respectiva locaţie, e veşnic aglomeraţie şi coadă.

Disperarea l-a cuprins pe şeful unei asociaţii de ajutor, după ce şi-a făcut ani de zile de cap cu fondurile instituţiei. Vizitat mai des de cât şi-ar fi dorit oricine, de către nişte băieţi care aplică legea, omul bate la toate uşile persoanelor care l-ar putea scăpa de a da socoteală pentru greşelile făcute. Cârcotaşii spun că şi-a cooptat în structură un pion de bază, adică exact fratele şefului biroului care se ocupă de infracţiunile contabile, iar astfel, într-o privinţă, are spatele asigurat. Totuşi, nu este suficient, pentru că oficialii care l-au luat în vizor nu sunt de-ai casei, cum s-ar spune. Prin urmare, pericolul de a ajunge în boxa acuzaţilor este mare. Astfel că, omul a căutat protecţie şi la doi politicieni importanţi, care nu prea ar vrea să se lege la cap cu el, dat fiind faptul că în trecut, i-a trădat şi, în plus, prostiile făcute de el sunt mari. Ca să-i înduplece, şeful cu amantă de trei ori mai tânără decât el, spun gurile rele, s-a pus în genunchi la propriu la o întrunire cu cei doi şi i-a implorat să-l ajute să scape cumva de vizitele celor care-i poartă grija.

Toate planurile de viitor ale unui sindicalist din zona cu multe lămpaşe s-au năruit recent, după ce locul său eligibil, pentru care s-a luptat pe viaţă şi pe moarte, a fost ocupat de un traseist politic. Cârcotaşii spun că liderul aproape că s-a îmbolnăvit de inimă rea, după ce a văzut cum viitorul lui politic a fost decis fără nici o urmă de regret, de către superiorii pe linie de partid. Omul nu mai vorbeşte, nu mai mănâncă şi nici pe la lucru nu mai dă. Ba chiar de curând, spun bârfitorii, de teamă că ar putea recurge la un gest necugetat, la uşa locuinţei sale s-au prezentat într-o dimineaţă mai mulţi apropiaţi, pentru a-l verifica, dat fiind faptul că înainte cu o seară, la o întrunire a lor, omul le-a lăsat impresia că nu mai are nici un scop în viaţă. S-au fericit când l-au văzut demoralizat, dar nevătămat.

Să vezi şi să crezi. Odată ajunse pe plaiurile Mioriţei, şi firmele nemţeşti, renumite pentru corectitudine şi calitatea serviciilor, se molipsesc de obiceiurile de pe la noi. Numai aşa se explică faptul că – dorind să profite că lumea se înghesuie puternic la cumpărături pentru sărbători – lucrătorii de la un supermarket cu nume nemţesc din Deva au scos, probabil, din depozit, toată marfa veche, plasând-o la vânzare, pe rafturi. Un cumpărător, probabil mai ghinionist de felul lui, ajuns acasă, a remarcat cu stupoare că brânza pe care tocmai o cumpărase din respectivul magazin, avea mucegai. Şi nu este vorba despre acel mucegai comestibil, de pe brânza scumpă, franţuzească, ci despre ciupercile verzui apărute în urma alterării unui produs. S-a întors glonţ la supermarket, unde oamenii au rezolvat problema pe loc, cerându-şi scuze şi oferindu-i cumpărătorului cu pricina şi un mic cadou, cu sigla firmei, drept despăgubire pentru deranjul pricinuit.

Gurile rele vorbesc despre păţania unui proprietar de porc, locuitor al celei mai mari comune a judeţului. Cică râmătorul omului a fost vizitat cu ceva vreme în urmă de medicul veterinar, care i-a făcut un tratament injectabil. Mai mult ca sigur că în timpul efectuării unei injecţii, grohăitorul s-a zbătut şi acul de la seringă s-a rupt, rămânând înfipt în corpul acestuia. Iar veterinarul n-a zis nimic, că doar nu era prost să-şi facă de lucru cu mâna lui. Toate bune şi frumoase, numai că în urmă cu câteva zile, după ce gospodarul a sacrificat porcul, acul de seringă a ieşit la iveală. Şi nu oriunde, ci taman într-o jumară, pe care nevasta omului se pregătea s-o bage în gură.

Vorbeşte lumea prin târg că un primar dintr-un oraş din sudul judeţului s-a supărat tare de tot pe o firmă ce a câştigat un contract de realizare a lucrărilor la reţeaua de alimentare cu apă a localităţii. Motivul pentru care edilului şef i s-a căşunat pe reprezentanţii societăţii respective, susţin cârcotaşii, ar fi fost acela că ei nu au vrut să închirieze câteva utilaje ale unui fin de-al său. Spun gurile rele că, văzând că reprezentanţii firmei câştigătoare nu vor să-i facă hatârul, primarul despre care vorbim a refuzat să dea societăţii care lucrează la acest proiect autorizaţia de construcţie. Aşa, ca să se ştie cine e şeful în oraşul cu pricina. Până la urmă, văzând cum stau lucrurile, oamenii n-au avut ce face şi au închiriat de la finul edilului utilajele, deşi n-ar prea fi avut nevoie de ele. Cum doleanţa primarului s-a rezolvat, cum acesta a şi semnat, cu un zâmbet larg pe buze, autorizaţia de care firma cu pricina avea nevoie pentru a începe lucrările.

Spun gurile rele că nişte purtători de caschetă dintr-o fostă urbe siderurgică au cam făcut-o de oaie. Cică un tânăr care a fost bătut de o gaşcă de interlopi din oraş, care i-au furat şi telefonul mobil, a fost tot el luat pe sus de băieţii în uniformă, dar după ce a fost mai întâi bumbăcit şi de aceştia, băgat în dubă şi dus la secţie. Cârcotaşii din zonă povestesc că bătăuşii sunt membrii unei trupe conduse de un cunoscut interlop din oraş, care controlează o reţea de prostituţie. Surse care par a fi bine informate afirmă că interlopul respectiv şi membrii grupului său au relaţii foarte strânse cu unii dintre purtătorii de caschete, care se fac că nu ştiu nimic despre „activitatea” pe care o desfăşoară proxeneţii. Ba, mai mult, cică îi şi acoperă sau chiar îi scot basma curată atunci când aceştia o dau în bară, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul de faţă. Acum, că tot se aude că tânărul bătut de interlopi şi „mângâiat” de oamenii legii amintiţi ar fi depus o reclamaţie unde trebuie, suntem curioşi să vedem cum se rezolvă cazul.

Cică un politician cam cu caş la gură, dar care are de la cine învăţa arta şi dedesubturile politicii reale, se face frate chiar şi cu necuratul, numai să mai prindă un fotoliu la fel de comod ca şi cel pe care îl ocupă acum. Oamenii şi-au făcut cruce când l-au văzut pe tânărul nostru roşu până în măduva oaselor, braţ la braţ cu un alt politician „portocaliu”. Iar mirările nu se opresc aici. Cei doi au călcat pragul unei biserici penticostale, cu care, aparent, nici unul dintre ei nu are nimic în comun, aşa că gura lumii a început deja să clevetească. Oricum, despre tatăl aspirantului se vorbea de multă vreme că ar cam vrea să o cotească spre partidul aflat acum la guvernare, aşa că acum, clevetitorilor li s-a dat mai multă apă la moară, aşa, ca să aibă ce povesti.

Cică din dorinţa de a demonstra cât de tare este în politică, doar – doar, va prinde şi el un loc mai în faţă, un fost cadru militar din judeţ, al cărui grad este vehement contestat, a fost în stare să scrie cu mânuţa lui, sau la calculator, mai multe demisii pentru oamenii care ar vrea să părăsească partidul cu trei roze. Personajul de care vorbim şi-a dat deja demisia, dar ar fi vrut să arate că nemulţumirile sunt mult mai mari şi că mulţi îl vor urma. Din păcate pentru el, liderii partidului au verificat, prin sondaj, câteva demisii şi, surpriză! Cei care ar fi semnat că pleacă din partid, habar nu aveau de această manevră. Aşa că prost a picat politicianul cel tare de gură, care s-ar putea trezi şi cu un denunţ penal.

Obişnuiţi cu un nivel ridicat de trai, de pe vremea când erau în vârful carierei şi activau la echipe de primă Ligă pe prime şi contracte beton, unii fotbalişti care au fost mai puţin atenţi cu „banii albi pentru zile negre” trăiesc acum, la ceas de criză financiară, momente mai puţin plăcute. Cică un jucător aflat la apus de carieră, care din lipsa altor oferte mai bune s-a reîntors, din acest sezon, la clubul din sudul judeţului unde a cunoscut consacrarea, e mereu în criză de bani, deşi are un contract decent şi achitat la timp. Gurile rele susţin că respectivul cere mereu bani de la colegi şi şefi şi îi sâcâie pe aceştia cu telefoane şi SMS-uri, pentru a obţine împrumuturi de la ei.  Agasaţi deja de insistenţele acestuia, unii coechipieri spun că fotbalistul n-a învăţat să se întindă cât îi permite bugetul sau că a „declarat” familiei că are un venit mai mare decât câştigă în realitate şi acum, se chinuie să nu fie prins cu minciuna.

Legea de bază a comerţului care decretează cum că „clientul nostru-i stăpânul nostru” a fost uitată sau se ignoră cu bunăştiinţă de către angajaţii unui hypermarket ce funcţionează în cel mai central complex comercial din oraşul cu cetate. Atitudinea cea mai supărătoare este cea a angajatelor de la casele de marcat. Astfel, după ce clienţii sunt obligaţi să stea destule minute la coadă, pentru că aproape niciodată nu funcţionează suficiente case de marcat, casierele îi tratează pe cumpărători fără respectul cuvenit. Femeilor le lipseşte zâmbetul profesional, salutul obligatoriu şi amabilitatea, iar tonul în cazul solicitării de mărunţiş este unul total nepotrivit. Iar ca tacâmul lipsei de politeţe să fie complet, casierele se răţoiesc la clienţi şi le cer, la fel ca la subordonaţii lor, să mute coşurile de cumpărături din zona caselor de marcat, în spaţiile special amenajate, deşi, în nici un caz, aceasta nu este atribuţia clienţilor. E posibil ca din cauza acestei „reţete”, respectivul spaţiu comercial să fie tot mai rar vizitat.

Sărbătorile bat la uşă şi cum tradiţia cere ca românul să aibă o masă îmbelşugată, şeful unei instituţii care se ocupă cu sănătatea necuvântătoarelor a trecut la treabă. Omul, cu un trecut dubios, ajuns în atenţia opiniei publice după ce a spulberat cu maşina un copil, nu s-a concentrat pe îndeplinirea sarcinilor de serviciu, ci pe cele cerute de casă şi nevastă. Prin urmare, s-a pus pe controale în toate localităţile cu lămpaşe, înarmat cu câte o plăsuţă, cam cum avea Puiu Călinescu într-o scenetă celebră difuzată la trecerea dintre ani. Şi aşa, încetişor, cu câte puţin de aici şi de acolo, la finalul controalelor a constatat că i-ar mai fi trebuit o remorcă, să-şi ducă la nevastă tot ce a „cumpărat”. Cârcotaşii spun că în cele din urmă, s-a descurcat fără probleme, cerând ajutorul unor prieteni apropiaţi, care au sosit cu o dubiţă în care a încăput şi purcelul, şi căţelul. Tot gurile rele spun că în această perioadă, „controalele” vor continua, pentru că sunt multe guri de hrănit sau mai bine spus, de închis.

Nu de mult, câţiva salvatori au scos dintr-un pârâu o capră neagră sălbatică foarte rănită, care în cele din urmă a şi murit. Animalul, după părerea salvatorilor, ar fi ajuns pe semne din cauza câinilor care s-au sălbăticit şi l-au hăituit, însă ceea ce nu ştiu aceştia este că nu numai maidanezii sunt vinovaţi. Cârcotaşii spun că de fapt, animalul n-ar fi fost hăituit de patrupede, ci de bipede şi de câinii acestora bine dresaţi. Lucrurile ar fi stat astfel, spun surse  bine informate. În regiunea respectivă ar fi avut loc o vânătoare ilegală, condusă de către un fost purtător de chipiu, nu de mult prins în flagrant că bracona. Mare amator de vânat, respectivul, împreună cu câţiva amici, au ieşit la pus capcane şi au dat peste Bambi. Pentru că un foc de armă ar fi dat de bănuit, şi-au asmuţit patrupedele antrenate pentru vânătoare, care au scos animalul din pădure, dar n-au reuşit să-l prindă. Cârcotaşii spun că în ciuda faptului că n-a reuşit să pună mâna pe capră, fostul şef de circă nu s-a întors cu mâna goală acasă, nici el şi nici prietenii lui. Capcanele şi-au făcut treaba şi din codru au ieşit voioşi, cu carne de vânat.

Vorbesc cârcotaşii prin târg că alimentele de bază oferite, pe banii Uniunii Europene, drept ajutor persoanelor nevoiaşe, au ajuns marfă de speculă în municipiul cu mândru castel medieval. Şi ca să-şi argumenteze aceste afirmaţii, răspândacii dau ca exemplu faptul că într-o cunoscută piaţă din oraş, o precupeaţă scoate zilnic pe tarabă la vânzare, taman alimentele de bază care s-au oferit cu ceva vreme în urmă obidiţilor din municipiu. Adică, macaroane, biscuiţi, făină şi orez. Toate acestea, la preţuri de piaţă. Până la urmă, vorba aia – dar din dar se face Rai – aşa că dacă europenii au dat, noi de ce să nu dăm mai departe?

Se zice că unde-i lege nu-i tocmeală. Sau cel puţin, aşa ar trebui să fie. Dar, dacă ar fi să ne luăm după unele lucruri care se petrec prin pieţele din principalele municipii ale judeţului, se pare că, aşa cum se întâmplă de regulă la noi, la români, chiar dacă-i lege, pe marginea ei există şi tocmeală. Exemplul îl dau cârcotaşii cu pocnitorile care au început deja să ne spargă timpanele. Ca în fiecare an, cum se apropie Revelionul, cum apar prin jurul pieţelor comercianţii de petarde şi artificii. Deşi legea spune clar că petardele şi celelalte obiecte de acest fel nu pot fi comercializate oricum şi oricând, ci numai o anumită categorie de pocnitori şi doar după data stabilită de lege, aceştia te îmbie cu ele fără nici o frică de oamenii legii, care i-ar putea prinde şi amenda. E clar că acest lucru n-ar fi posibil, dacă toţi cei care au atribuţii în acest sens şi-ar face datoria. De râsul lumii este ceea ce s-a petrecut recent într-o piaţă hunedoreană. Agentul cu chipiu albastru, care l-a prins în flagrant pe un tuciuriu care tocmai i-a vândut unui om trei petarde din categoria celor interzise de lege, cică l-a amendat pe cumpărător, în timp ce negustorului nu i-a zis nici fă-te încolo.

Vorbeşte lumea prin târg că un slujitor al Domnului de la o lăcaş din municipiul cu cetate s-a supărat tare de tot pe cel care a lucrat înainte în acest loc, după ce a descoperit că acesta nu a înregistrat mulţi bani încasaţi de la cetăţeni pentru locurile de veci. Cârcotaşii au aflat că noul slujitor s-a enervat de era să-i vină un infarct, când a văzut că zeci de persoane au fost înşelate de colegul său, cu banii pentru locurile de veci, pe care omul Domnului i-a băgat exact în propriul buzunar, în loc să-i vireze în conturile bisericii. Zvonerii susţin că acela care s-a îmbogăţiti peste noapte cu suma luată de la enoriaşi le dădea indicaţii speciale, în timpul slujbelor, enoriaşilor, să fie cinstiţi şi să nu fure. Lucru, care, se pare, nu l-a urmat şi el, deşi asta ar trebui să facă, din moment ce are această meserie. Însă, cum se spune, să nu faci ce face popa, ci doar ce spune acesta. Nu ştim, însă, cum va ieşi basma curată, domnul preot, după ce şefii lui vor afla despre furtul respectiv.

Spun gurile rele că mai mulţi funcţionari dintr-o instituţie care coordonează şcolile din judeţ au găsit o variantă extrem de bună pentru a-şi creşte veniturile. Astfel, profitând de o prevedere a legii privind înfiinţarea unor noi posturi de administratori financiari, mulţi dintre cei care lucrează în instituţia cu pricina şi-au luat mai multe joburi de acest gen, pe la unităţile de învăţământ din judeţ, multe dintre ele situate la ţară. Cârcotaşii au mai aflat şi că posturile respective sunt foarte bine plătite, faţă de cele ale contabililor din domeniu, lucru care i-a nemulţumit atare de tot pe aceştia din urmă. Zvonerii susţin că posturile de care vorbim s-au înfiinţat ca să poată să-şi rotunjească veniturile aceia care sunt în graţiile celor de la putere. Mai mult de atât, gurile rele povestesc că noii administratori au şi foarte multe sporuri, printre care cel de ecran. Aşa stând lucrurile, cine n-ar vrea să deţină asemenea funcţii?

Vorbeşte gura lumii că liderii unui partid care încă se crede pe cai mari a început să muşamalizeze datele reale despre ceea ce se întâmplă în interior. De când bate un vânt al schimbării, sau cel puţin aşa cred ei că va aduce viitorul apropiat, mai mulţi membri marcanţi şi-ar fi făcut deja bagajele şi se află în bloc-tart, aşteptând doar semnalul să treacă în barca „duşmanilor”. Şi, cum nu pot să plece cu mâna goală, unii adună informaţii, iar alţii încearcă să strângă cât mai mulţi colegi, cu care să dezerteze în tabăra inamică. Acum, staţi liniştiţi, că şi de partea cealaltă, lucrurile stau la fel, dar diferenţa este că partidul de care vorbeam la început obişnuieşte să se laude în gura mare cu membrii racolaţi de la adversar.

Cică un lider de sindicat dintr-un municipiu cu multe lămpaşe, care se şi vedea pe scaunul de director pe vremea când beneficia de puternică susţinere politică, dă cu subsemnatul pe la poliţie, după ce a încercat să se îmbogăţească pe spatele ortacilor. Liderul nostru, care are şi rădăcini adânci în politică – doar partidul diferă – a cam băgat-o pe mânecă, după ce s-a descoperit că întocmea acte în numele subordonaţilor săi şi apoi, cu falsurile grosolane, lua bani de pe la diverse bănci. Afacerea s-a năruit când unul dintre cei care s-a trezit dator vândut, fără a beneficia de vreun leu, a fugit la poliţie şi a reclamat întreaga tărăşenie.

Se ştie că sportivii nu sunt cei mai culţi dintre pământeni, întrucât timpul care se alocă de către oamenii obişnuiţi şcolii ori studiului este sacrificat de sportivi pe altarul performanţei. Din acest motiv, cazuri ca al fostului fotbalist de la Steaua, Claudiu Răducanu, a cărui lipsă de cultură a devenit celebră, după ce a afirmat că locuieşte într-un „blocnotes”, pot fi întâlnite zilnic fiind diverse forme de manifestare la orice club sau echipă din România. Cunoscând această tristă realitate, mulţi antrenori de calitate îşi asumă şi rolul de educatori ai sportivilor cu care lucrează şi caută să-i determine pe aceştia să devină prieteni şi cu cartea ori  şcoala. Există însă şi antrenori care, în loc să fie şi dascăli ai sportivilor sau măcar să mascheze aceste carenţe, râd pe la spate sau îi critică în mod public pe cei cu astfel de deficienţe. Exemplu concret, dar negativ, în acest sens, este cel al unui tehnician de la o formaţie cu tradiţie din judeţ. Acesta  s-a plâns recent că unii dintre fotbaliştii săi nu ştiu nici măcar dimensiunile terenului ori a mingii de joc şi nu sunt motivaţi de istoria clubului la care joacă, pentru că nu o cunosc. Remarca se întoarce ca un bumerang împotriva tehnicianului, întrucât vina pentru aceste carenţe culturale îi aparţine şi lui şi celorlalţi antrenori care i-au pregătit înaintea sa pe respectivii jucători. Aşa că… ar fi cazul să nu mai râdă ciob de oală spartă.

Un club la care întreg turul campionatului, jucătorii s-au plâns că nu sunt plătiţi şi că joacă fotbal pe… burta goală, a realizat „pacea financiară”, la câteva zile după intrarea în vacanţă. Componenţilor lotului le-au fost achitate salariile şi primele restante, iar ca bonus, jucătorii au fost trataţi cu o invitaţie la o pizzerie din oraş. Chiar în aceste condiţii de umanitate şi bun simţ la ceas de criză financiară, au fost însă unii jucători care şi-au declarat nemulţumirea sus şi tare, oricui a stat să-i asculte. Nemulţumiţii s-au plâns că achitarea restanţelor s-a făcut numai parţial şi că împărţirea banilor a fost efectuată pe ochii frumoşi şi pe criterii numai de cei din conducere ştiute, însă oricum, lipsite de obiectivitate.
În replică, grupul celor fără reclamaţii la capitolul financiar susţine că de fapt, cei doi-trei care împroaşcă cu noroi au fost „judecaţi” şi răsplătiţi, ţinându-se cont şi de unele „păcate” ascunse. Cică jucătorii în cauză erau suspectaţi, iar doi chiar şi dovediţi, că ar fi trântit unele meciuri. În această situaţie, şefii şi-au permis să-i faulteze financiar, întrucât fotbaliştilor le este frică să reclame clubul la federaţie, pentru că riscă să fie etichetaţi  drept blatişti trădători.

În capitala lămpaşelor minereşti, s-au aciuat mai mulţi băieţi cu ten închis la culoare, care se ocupă de treburi deloc legale. Mai exact, de trafic de tutun şi băutură, iar tupeul lor este de neimaginat. Ambii, pentru că sunt doi, operează în zona cu cel mai mare tranzit şi deşi lângă ei este sediul poliţiştilor, n-au pic de frică. Mai că nu trag de cumpărători să le ia marfa şi toată lumea se întreabă cum de au un asemenea tupeu. Există o explicaţie, ca întotdeauna, pentru curajul negricioşilor. Cică în spatele lor, se află chiar un şef de gardă care-i aprovizionează şi le garantează protecţia. Gurile rele spun că respectivul implicat pe vremuri şi în afaceri cu fier vechi, sau mai bine spus, oferea contra cost protecţie celor care aveau centre, s-a reprofilat şi face bani buni din produsele de contrabandă. În plus, prietenia cu şeful chipiurilor din zona respectivă îi oferă şi mai multă încredere şi astfel, se înţelege de ce au curaj şi argaţii lui.

Un purtător de chipiu, şef într-o localitate estică a regiunii cu mulţi ortaci, are mari colaborări fructuoase cu o serie de indivizi ce n-au făcut casă bună cu legea. Gurile rele spun că unul dintre interlopi a ameninţat un localnic în urma unui diferend şi omul a căutat protecţia la circa şefului. Cârcotaşii povestesc însă că nici nu s-a lăsat seara, că omul a fost sunat tocmai de cel pe care-l reclamase. Cu vorbe frumoase, interlopul i-a explicat omului că s-a dus tocmai unde nu trebuia ca să caute apărare şi i-a explicat şi de ce. În primul rând, i-a făcut şefului de circă o piscină, apoi i-a zugrăvit locuinţa şi nu în ultimul rând l-a servit cu diverse treburi şi lucruri. Ca să întărească şi mai mult cele afirmate, i-a mai spus oropsitului şi numărul de înregistrare al plângerii şi căsuţa unde a fost trecută în registrul, secret de altfel, în care operează purtătorii de chipiu. Prin urmare, interlopul nu vorbea tocmai în neştire şi ceva necurat este la mijloc. Acum, noi nu putem da cu piatra şi să-l condamnăm pe şef, dar o mică verificare a celor competenţi nu ar strica.

Vorbeşte gura lumii că vreo câţiva şmecheri dintr-un municipiu cu celebru castel medieval, toţi certaţi cu legea, au găsit un nou mod de a face rost de bani grămadă, fără efort, dar, bineînţeles, ilegal. Cică afacerea lor se desfăşoară într-un cartier cunoscut ca rău famat, într-un bloc unde aceştia au închiriat un apartament. Vecinii spun că zilnic, câteva tinerele trec pragul apartamentului cu pricina, şi că lor li se pare că între cei patru pereţi, se întâmplă lucruri nu tocmai ortodoxe. Un vecin, care zicea că ar fi reuşit să tragă de limbă pe o domnişorică dintre cele care intră zilnic în apartamentul amintit, spunea celor care stăteau să-l asculte, că acolo se oferă plăceri virtuale unor bărbaţi dispuşi să plătească bani pentru aşa ceva, bani care  ajung în buzunarele şmecherilor care au organizat afacerea şi ale fetelor care se dezbracă în faţa camerei video.

Se ştie că în urmă cu aproximativ o săptămână, un personaj politic din municipiul cu cetate şi-a descoperit dimineaţa maşina pe butuci, cu anvelopele tăiate. Omul a făcut plângerea necesară la poliţie şi acum, cică aşteaptă ca ticăloşii care şi-au bătut joc de maşina sa să fie prinşi. Bineînţeles, omul a declarat că în spatele celor care i-au căsăpit autoturismul s-a afla adversarii săi politici, ca răzbunare pentru că, vezi doamne, el le încurcă şmenurile prin poziţia sa din consiliul local. Iată însă, că persoanele pe care el încearcă să dea vina, au ieşit la contraatac şi au început să spună prin oraş că, de fapt, toată această poveste este cusută cu aţă albă. Zic acestea că omul, fiind intrat bine în colimatorul cetăţenilor din oraş, mai ales după ce a prins o funcţie importantă în administraţia municipiului, s-a gândit că ar fi bine să facă pe victima, ca să mai scape din gura lumii. Şi, spun adversarii săi din ale politichiei, omul ar fi aranjat să-i fie tăiate cauciucurile maşinii, ca să pice de victimă şi să mai schimbe percepţia oamenilor asupra sa. Că doar, oricum n-avea nimic de pierdut, ba doar de câştigat, că maşina era asigurată.

Nici nu s-a eliberat încă postul numărul unu de la conducerea judeţului, că deja a şi început vânzoleala pentru ocuparea lui. Cică reprezentanţii locali ai unui partid mai nou intrat pe scena politică românească au început deja să tragă sforile, ca să fie numit un om de-al lor pe postul ce se presupune că va deveni vacant în foarte scurt timp. Oamenii susţin că ar avea şi ei dreptul la un asemenea post în judeţ, deoarece formaţiunea cu pricina a sprijinit fără prea multe condiţii  partidul de guvernământ. Vorbesc apropiaţii liderilor locali, că aceştia au şi omul pregătit, pe care să-l înscăuneze pe fotoliul ce va rămâne liber. Iar cum căile politicii sunt încurcate, s-ar putea aceştia să şi reuşească în demersul lor.

Agitaţie mare într-un oraş cu multe lămpaşe, unde nişte şefi mai mici s-au gândit să-şi facă rost de bani pentru Crăciun, dacă angajatorul tot a sărăcit complet. Mână în mână cu cei care ar trebui să respecte şi să apere legea, personajele noastre ar fi pus ochii taman pe utilajele cu care ar trebui să lucreze zi de zi, pe care s-au gândit să le valorifice la fier vechi. Ghinionul lor e că mişcarea a răsuflat, iar acum, alţi oameni ai legii, mai mari decât prietenii lor, sunt cu ochii pe ei.

Într-un fotbal corupt, cum este în mod evident cel mioritic, valoarea echipei contează de multe ori mai puţin decât jocurile de culise ori influenţa arbitrajului. Prin urmare, unele rezultate care contrazic calculele hârtiei nasc întrebări legate de corectitudinea arbitrajului sau a sportivităţii cu care formaţiile şi-au apărat şansele.  Un meci cu astfel de parfum „necurat” a implicat, recent, şi o echipă din judeţ, preluată nu demult de un tehnician respectat şi apreciat. Cică trupa respectivă a reuşit să câştige taman când o ardea mai tare în faţa unei formaţii mai bine clasate. Suspiciunile au fost amplificate de faptul că echipa cotată cu prima şansă jucase bine până atunci şi s-a prezentat slab exact în meciul incriminat, în vreme ce învingătoarea surpriză a etalat un fotbal subţire şi în acest joc câştigat şi în cele anterioare, în care a avut rezultate modeste. Supăraţi la culme, suporterii formaţiei învinse au pus surpriza rezultatului în cârca favoriţilor, pe care i-au acuzat de blat. Fanii susţin că reprezentanţii echipei învingătoare i-au mânjit cu banii pe oficiali şi unii dintre jucătorii învinşilor şi şi-au asigurat astfel victoria. Cât la sută e adevărat din aceste acuzaţii nu vom afla niciodată, întrucât în fotbalul mioritic, nici DNA-ul nu reuşeşte să facă lumină. Cert e că foarte rar iese fum fără foc. Dar şi că nu toate meciurile care par suspecte sunt cu adevărat trântite.

Sărăcia şi dependenţa financiară de un serviciu care asigură un salariu necesar supravieţuirii cu care se confruntă mulţi români le permite unor patroni să calce în picioare libertatea şi viaţa angajaţilor. Este cazul unui afacerist mare la stat şi mic la sfat (opusul personajelor istorice), care le-a interzis angajaţilor să joace fotbal unde vor şi cu cine vor în timpul lor liber. Concret, „burghezul” cu pricina s-a supărat pe organizatorii unui campionat de fotbal amatori în care finanţa o echipă şi juca în alta şi a decis să-şi ia jucăriile şi să plece. Oricine e liber să se supere şi să facă ce vrea cu viaţa, banii şi timpul său liber. Însă, patronul acesta cu porniri „dictatoriale” le-a interzis şi angajaţilor săi care activau în respectivele echipe să mai joace fotbal în campionatul pe care el l-a părăsit. Nu ştim exact ce le-o fi spus angajaţilor, dacă i-a ameninţat sau nu, însă e cert că oamenii respectivi au ales să-şi păstreze serviciul şi au renunţat să joace fotbal, unde şi când doreau ei în timpul lor liber.

Un afacerist ce a fost şi în iarna trecută în municipiul cu multe lămpaşe a revenit şi în acest sezon cu parcul lui de distracţii. Aceasta, în ciuda faptului că, în sezonul trecut, după trei luni de funcţionare a concluzionat că a ieşit aproape pe pierdere. Doar declarativ a ieşit în pierdere, pentru că în realitate a adunat ceva bănuţi, deşi nu a avut puzderie de clienţi. Cum se poate una ca asta, în condiţiile în care ar avea de cheltuit enorm cu utilităţile la parcul de distracţii? E simplu, el nu plăteşte pentru apă sau energie nici un sfanţ, ci le primeşte gratis. Bunul samaritean este chiar şeful terenului pe care se află parcul şi care conduce o instituţie publică. De la instituţie primeşte gratis totul, iar în schimb, face o micuţă donaţie lunară către şef, mai exact către bugetul personal al şefului, spun gurile rele. Cum contribuţia este cu mult mai mică faţă de cheltuielile ce se impuneau cu întreţinerea, afacerea este mulţumitoare pentru ambele părţi, deşi este cu cântec.

Un ales local dintr-o regiune cu multe lămpaşe care se află de ceva vreme în fruntea unor vârstnici, spun gurile rele că a început să facă liste pentru o chermeză dedicată de final de an pensionarilor. Cheful este sponsorizat din bugetul comunităţii şi este deja tradiţie în capitala lămpaşelor. De stabilirea celor care să ia parte la ospăţ se ocupă alesul, prin structura sindicală pe care o conduce. Prin urmare, omul s-a gândit că ar face o treabă bună dacă ar profita de mâna liberă dată de şeful urbei şi sponsor principal al chefului. Cum la structura sindicală vin alegeri, omul a făcut nişte liste pentru invitaţii la ospăţ, iar pe listele respective sunt trecute doar persoanele care îi promit că-i vor da votul pentru încă un mandat în fruntea vârstnicilor. În mod normal, la bairam ar trebui să fie invitaţi toţi bătrâneii şi în special cei care au venituri mici şi nu se pot bucura de sărbătoare cum se cuvine.

Vorbesc oamenii dintr-un municipiu de prin sudul judeţului că odrasla unui poliţist de prin zonă, om serios de altfel – poliţistul, nu băiatul! – nu se poate astâmpăra şi continuă să intre în belele. După ce a fost personaj principal în mai multe scandaluri, tânărul adolescent pătează în continuare reputaţia tatălui său, fiind mereu primul atunci când e vorba de bătăi. Astfel, nu de mult, a sărit, din nou, la gâtul unui alt băiat, după ce s-au luat la harţă în plină stradă. Mai mult, cârcotaşii spun că amândoi erau atât de chercheliţi, de abia se mai ţineau pe picioare. Evident că scandalul s-a încheiat când poliţiştii au spart gaşca, iar tatăl odraslei rebele a fost din nou luat la  tărbacă de colegii săi, din cauza fiului, căruia-i place, mai ales când ia ceva la bord, să intre în rolul lui Tarzan.

Se aude că vreo câţiva oameni cu portofele groase, tot de prin sudul judeţului, care sunt şi vânători împătimiţi, sunt mână în mână cu paznicii pădurilor din zonă. De curând, s-a pornit un zvon prin urbea respectivă, cică venit pe surse, cum că puşcaşii de care facem vorbire pregătesc o mare vânătoare de lupi. Mirare mare, fiindcă aceste sălbăticiuni sunt protejate de lege. Da, aşa este, numai că ochitorii noştri, cu sprijinul ortacilor care păzesc vânatul, au pus la  cale un plan bine gândit, pentru a primi undă verde la vânarea lupilor. Cică la autorităţile competente au ajuns nişte cereri, prin care se solicita aprobarea unei acţiuni de vânătoare la lupii care ar hălădui prin pădurile din zonă, deoarece aceştia fac prăpăd în rândul animalelor din gospodăriile aflate în apropiere. Şi, vorbesc sursele care se dau bine informate, mai mult ca sigur că aprobarea se va da, aşa că puşcaşii cu pungi groase vor putea să-şi agaţe pe peretele din cabanele lor şi oarece trofee de lup.

Cârcotaşii povestesc că, după ce în municipiul cu cetate s-au adunat peste o mie de membri ai partidului naţional-progresist, adversarii politici ai acestora au şi plecat prin judeţ să caute să vadă cine i-a ajutat la organizare. Mai exact, îi interesa să afle cine din zona lor de influenţă i-a ajutat pe organizatorii din Deva ai adunării cu pricina, furnizându-le mii de perechi de virşli. Cică, la ordinul şefilor, mai mulţi membri ai partidelor din opoziţie s-au îmbrăcat în uniformele de camuflaj, şi luându-şi rolul de spioni în serios, au purces prin zonele unde se fabrică renumitele produse culinare autohtone, pentru a iscodi care dintre edilii aflaţi sub steagurile lor au pactizat cu duşmanul, ajutându-l să-şi procure miile de perechi de cârnaţi picanţi. Mai ales, vorbesc cei care au fost chestionaţi de spionii trimişi pe teren, opozanţii erau interesaţi să afle dacă virşlii cu pricina au fost plătiţi şi cu cât, sau dacă au fost au fost cumva donaţi de producători, în contul unor servicii ulterioare. Nu se ştie cum s-a finalizat iscodeala din teren, dacă spionii respectivi au strâns ceva informaţii compromiţătoare, cu care să-l dea pe principalul lor adversar pe mâna celor de la anticorupţie.

Vorbeşte lumea că doi membri ai formaţiunii cu trei roze s-au luat la harţă, din nou, la o şedinţă de partid, după ce în urmă cu câteva luni, aproape că s-au bătut. Cârcotaşii susţin că, de data asta, scandalul dintre cei doi trandafirii a pornit de la faptul că unul dintre ei îi fură clienţii celuilalt. Zvonerii au aflat că unul dintre certăreţi, director al unei şcoli, are o cantină, reuşind să facă bani frumoşi din exploatarea acesteia. Celălalt trandafiriu este proprietarul unui restaurant în oraş, iar de acolo, cearta dintre ei. Mai precis, cel cu restaurant îl acuză pe cel cu cantină că, din cauza preţurilor mici practicate de acesta, clienţii nu îi mai trec pragul localului, preferând cantina mai ieftină. Aşa stând lucrurile, când cei doi dau nas în nas la şedinţele de partid, colegii au la ce asista, distrându-se pe seama dihoniei dintre cei doi tovarăşi de ideologie politică. Aşa stând lucrurile, oamenii au pus pariuri, pe ziua în care aceştia se vor lua la bătaie, pentru că se pare, vremea aceea se apropie.

Râd de se prăpădesc şi curcile din sudul judeţului, după ce un sindicalist – aflat mai mult pe linie moartă şi despre care mulţi se întreabă pe cine reprezintă s-a gândit el să se războiască cu mai marii zilei. Cel puţin, aşa susţin gurile rele despre problema cu pricina. Astfel, zvonerii au aflat că bărbatului nostru nu îi place cum este întocmit un act normativ şi, ca să îşi arate muşchii celor pe care (oare?) îi conduce, a dat statul în judecată. Motivarea acţiunii, spun cei care au văzut-o, este atât de hilară, încât şi prietenii lui au rămas perplecşi, în timp ce tabăra adversă nu se mai poate opri din râs. Cârcotaşii spun asta şi trebuie să-i credem pe cuvânt. Rămâne de văzut cum o va scoate la capăt sindicalistul nostru, dacă va reuşi acest lucru.

Gurile rele povestesc că, un edil de printr-o comună hunedoreană, atât de săracă, încât nu ştim dacă va reuşi să treacă de iarna grea ce se anunţă, ar înghiţi acum în sec, după ce prin zonă s-a anunţat un control pe teme financiare. Vorbesc cârcotaşii că omul a avut ceva bani prin sertarele biroului său de la primăria cu pricina, însă i-ar fi cheltuit. Asta, susţin zvonerii, pentru ca să-şi mulţumească un şef de pe la judeţ, care îi este şi lider pe linie politică, de la care ar fi cumpărat utilaje vechi, la preţ de câteva ori mai mare decât unele noi. Că aşa-i în politică, oamenii trebuie să asculte de ordinele mai marilor de la judeţ. Şi la valoarea proiectelor ar fi umblat, tot pentru un lider politic, însă acum, ar trebui să-şi aranjeze hârtiile, ca să-l găsească verificarea curat. Nu ştim cum se va încheia verificarea la instituţia primarului de care vorbim, cert este că nu se anunţă vremuri prea bune pentru el.

La echipele sportive, dar îndeosebi la cele de fotbal, dacă la capitolul concedieri, primele victime sunt de regulă antrenorii, în privinţa întârzierilor salariale, primii care ajung să fie neplătiţi cu lunile sunt sportivi. Fenomenul se manifestă, cică, pe invers la un club cu tradiţie din sudul judeţului. Vorbesc gurile rele că după ce s-a ars şi a fost retrogradat, acum doi-trei ani, din cauza restanţelor financiare către fotbalişti, acum, patronul clubului cu pricina şi-a încordat muşchii, pentru ca jucătorii să fie cât de cât cu banii la zi. În schimb, finanţatorul i-a neglijat, în ultima perioadă, sub aspect financiar pe managerul şi antrenorii echipei, pe principiul că oricum, ei nu intră în teren. Însă, cei din conducerea echipei sunt nemulţumiţi de situaţie şi îşi fac planuri de răzbunare, pentru că se simt nedreptăţiţi. Conform unor surse, unii dintre ei plănuiesc să demisioneze în pauza competiţională şi să îl lase pe finanţator cu marfa-n soare.

Indiferent cât de puţin competente s-au dovedit unele persoane în funcţiile de conducere pe care le-au deţinut, nu ştim cum se face, dar acestea au reuşit, după ce au fost ejectate de pe fotoliul de şef, pe motiv de lipsă de performanţă, să cadă în picioare ca pisica. Adică, să ajungă tot pe posturi călduţe şi, mai ales, bine remunerate. Este şi cazul unui personaj care a fost îndepărtat de la conducerea unui club sportiv de notorietate din judeţ, după ce respectiva entitate a fost absorbită prin fuziune de o alta mai mare şi mai performantă.  Cică omul n-a fost acceptat în noua structură de conducere, fiind obligat să-şi găsească un nou job. Descurcăreţ, cu prieteni sus puşi, şi cu multe patalamale la mână despre diverşi oameni importanţi, personajul nostru s-a dat de trei ori peste cap şi s-a învârtit de un alt post călduţ. Astfel, fostul şef lucrează acum la o instituţie de stat cu nume pompos, unde nu se ocupă cu nimic, fiind afectat doar la capitolul orgoliu, întrucât din punct de vedere financiar şi lucrurile stau cu mult mai bine decât pe vremea când se afla pe vechiul post.