Unde trebuie căutaţi profesioniştii (II)

Faptul că publicul se pierde, dar se şi formează este o certitudine. Confirmată de ceea ce s-a petrecut la Castelul Corvinilor – castel devenit, nu este exagerat să spunem, principală destinaţie culturală a judeţului Hunedoara, din punct de vedere al muzicii culte (este şi cel mai vizitat monument din judeţ, dar e vorba despre un alt tip de clasament). Festivalurile „Opera Nights” şi „MuziCastel” (ajuns la a doua ediţie) au demonstrat, prin numărul şi calitatea spectatorilor, că oamenii simt când interpreţii din faţa lor sunt profesionişti adevăraţi şi se comportă în consecinţă.
Câteva cuvinte din finalul festivalului, spuse de unul dintre muzicienii din cadrul orchestrei „Collegium Musicum Kronstadt” – „publicul a fost extraordinar, mai bun chiar decât în oraşele care au o filarmonică, aşa cum e Braşovul, de exemplu”. De precizat că orchestra menţionată a susţinut două spectacole, în zilele de sâmbătă şi duminică, la ultimul dintre ele, Sala Dietei dovedindu-se arhiplină, publicul şi orchestra ridicându-se reciproc în picioare de multe ori, unii în onoarea celorlalţi. Cât despre remarca muzicianului, din păcate, poate tocmai absenţa unei filarmonici face ca publicul să fie nu amator, ci avid de muzică clasică. Iar prestaţia dirijorului Koichiro Kanno a dat un plus de farmec – el şi-a depăşit condiţia de şef al orchestrei, devenind un prieten şi un fel de confident al spectatorilor, care au ştiut să-i aprecieze prestaţia şi l-au aplaudat la scenă deschisă.
Atât în vară, cât şi acum, au existat emoţii că oamenii nu mai gustă asemenea spectacole, că Hunedoara sau Deva nu mai au suficienţi spectatori pentru a umple o sală, fie ea şi improvizată, cum a fost cazul cu Sala Dietei sau respectiv curtea interioară a Castelului Corvinilor. Pe vremuri, filarmonicile din Cluj sau din Timişoara formaseră un public select în zonă, dar lipsa de concerte de după 1989 şi-a spus cuvântul. Îmi amintesc că până în această vară, când la Castelul Corvinilor a venit orchestra Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danosvski” din Constanţa, ultima orchestră simfonică venită la noi în judeţ a fost în 1995, cea de la Filarmonica din Cluj, care a concertat la Deva.
Aş putea să spun că acum, încet, publicul este pe cale de a-şi relua vechile (şi bunele…) obiceiuri. Un public pentru care preţul biletului (ce-i drept, foarte mic) nu a fost un impediment, frigul din sală nici atât, un public primitor şi cunoscător, care va fi cultivat dacă se va înţelege că astfel de manifestări ridică un oraş, conferindu-i prestigiu.
P.S. În final, sunt dator cu nişte scuze. În editorialul de ieri, dintr-o regretabilă confuzie, care îmi aparţine în totalitate, am menţionat-o pe d-na profesoară Rodica Bembea ca făcând parte din cvartetul „Cuore”. Fac astăzi cuvenita rectificare, este vorba despre d-na profesoară Rodica Bucur, căreia, repet, îi cer scuze.