BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Într-o localitate din zonă nu mai e nici o liniș­te, că s-a ales praful de când și-a făcut un per­so­naj o fermă. Om cu școa­lă, domnule, te-ai gândi că știe ce-i aia lege, dar el a adus nu­mai scandal în zonă. În loc să angajeze oameni gospodari de prin zonă, cinstiți și dor­nici de muncă, știi pe cine a adus să-i lucreze pă­mân­tul și să-i îngri­jeas­că animalele? Toate scur­su­rile societății, a­du­nați de prin gări sau direct de la porțile puș­căriilor, oa­me­ni de nimic care n-au nici un că­pă­tâi. Zice lumea că-i plă­tește pe nimic, doar cu băutură și mân­care de azi pe mâine, iar ăștia, normal, fac legea cum vor ei prin sat. Este o te­roare de nedescris! Ziua-n amiaza mare îți e frică să mai lași poarta deschisă. Umblă slu­ga­șii lui amețiți de alcool pe ulițe, strigă, înjură și se iau de localnici.

Ați auzit ce-a făcut un personaj, ăla de stătea în gazdă la o bătrână și n-avea după ce bea apă? Da, măi, exact el, ăla de împrumuta câte o sută de lei de la toți vecinii până la salariu și umbla cu aceiași pan­tofi scâl­ciați și vara și iarna. Cam așa se des­cur­ca omul nostru, spun zvonerii. Cică res­pectivul s-a schim­bat enorm. Se pare că a dat lovitura vieții lui — unii zic că s-a învârtit prin străinătate cu niște afa­ceri cu mașini, alții că a prins nu știu ce con­tract gras cu statul prin fir­mu­lița lui de apar­ta­ment. Cert este că s-a îm­­bogățit peste noap­te. Și-a tras vilă, con­duce o mașină cât trei salarii de-ale noastre la un loc și nevasta-sa nu mai calcă prin piață, își comandă totul direct acasă. Dar lasă banii, că nu-i pagubă că s-a îm­bo­gățit. Nu-și mai cu­noaște vechii pri­e­teni, dragă! Săptămâna tre­cută s-a întâlnit la su­permarket cu un coleg de bancă din clasa întâi și cu care împărțea ultima țigară pe vremuri. Omul nostru s-a făcut că plouă și nici nu l-a băgat în seamă pe fostul coleg.