Tone de gunoaie asfixiază împrejurimile Devei!

Alexandru Gruian

„Petrecăreţii” sau „cei ce încing grătarele”, cum sunt ei numiţi în reportajele realizate de televiziuni la sfârşit de week-end, se dovedesc nu doar oameni cu chef de viaţă, dar şi agresori redutabili ai mediului şi ai celor ce înţeleg să respecte minime norme de protecţie a naturii şi în egală măsură, să acorde respect celorlalţi.
O simplă plimbare pe dealurile ce înconjoară Deva, care s-ar putea transforma într-un inedit parc şi zonă de relaxare, fără mari şi costisitoare cheltuieli, arată că în loc să se îmbunătăţească, situaţia se înrăutăţeşte, din punct de vedere al bunului-simţ şi al educaţiei aşa-numite „sustenabile”, care are ca scop exact măsuri de protecţie a mediului.
Concret – drumul spre Cozia, de la intersecţia cu drumul care duce spre Almaşul Sec. Spre Cozia deci, au răsărit zeci de case, căsuţe sau vile, după darea de mână a proprietarului. Înainte de intrarea în pădure însă, imediat după ce se termină casele, lângă drum şi la marginea pădurii încep să se vadă resturile activităţilor de construcţie – cărămizi, vase de WC sparte, moloz. Se intră în pădure, apoi drumul asfaltat se sfârşeşte – începe unul de pământ bătătorit, foarte degradat după această iarnă. Pe stânga, un loc de popas. Mizerabil. PET-uri, doze de bere, ambalaje, care de acum încolo încep să însoţească drumul, şi pe o parte şi pe cealaltă.
Se ajunge la o fântână, de unde un drum porneşte şi spre dreapta, spre radioreleu. E acolo un stadion, duminica mai ales, se joacă fotbal. Pe marginea şanţului (unde altundeva?), zeci de PET-uri – că la fotbal, bea omul o bere, nu? După o curbă la stânga, al loc cunoscut de popas. Doar că vetrele de foc, uriaşe, sunt mărginite de fâşii de metal, aşa-numitul şpan, ruginit, abandonat, cine ştie cum o fi ajuns acolo… La fel, cât vezi cu ochii, PET-uri, doze de bere, ambalaje de tot soiul. În doar 15 minute, adunăm o grămadă compusă din vreo 50 de PET-uri, 20 de doze de bere, un borcan şi două cutii de conserve (vezi foto). Majoritatea sunt îndesate prin tufişuri. Tufişurile astea, verzi vara, le ascund privirilor. Acum însă nu este frunziş, aşa că PET-urile de doi litri se văd bine şi pot fi foarte greu scoase, pentru că toate tufele alea au spini. Extragerea lor este extrem de dificilă, aşa că mai bine ar fi lăsate direct acolo, fără ca respectivii să se obosească să le mai ascundă prin tufe.
În pădure, pe lângă drum, până sus, spre releu, peisajul este cam acelaşi. De la an la an, în loc ca mentalitatea să se îmbunătăţească, parcă tot mai mulţi sunt cei pentru care nepăsarea devine sentimentul dominant.
Din păcate, majoritatea locurilor de agrement din judeţ se prezintă în exact aceeaşi situaţie. Se pare că toate campaniile de conştientizare a necesităţii protecţiei mediului au eşuat.