Parcări şi mentalităţi

De ceva vreme, încerc să evit folosirea autoturismului prin Deva. Nu că nu mi-ar plăcea să conduc, dar nu de plăcerea condusului e vorba aici, iar despre plăcere, şi mai puţin. E doar un alt motiv de enervare, iar raţiunile practice – posibilitatea de a ajunge rapid dintr-o parte în alta a oraşului – devin inoperante în cele mai multe situaţii.
Dacă am fi obiectivi, am accepta că drumul de la Ulpia, de exemplu, până la Prefectură, durează mai puţin pe jos decât cu maşina, dacă punem la socoteală şi timpul necesar căutării unei parcări. Au început să apară blocajele, chiar într-un oraş atât de mic cum este Deva. Mereu se găseşte câte un idiot care să parcheze la intrarea în sensul giratoriu de la IPH, care te priveşte tâmp-superior din maşină, în timp ce stă cu avariile puse, iar ceilalţi îl înjură sau se miră de proliferarea nesimţirii.
Municipalitatea a trasat de curând noi spaţii de parcare, oblice, pe centrul vechi, ceea ce a impus devierea liniei mediane a drumului şi gâtuirea în plus, dacă mai era nevoie, a traficului. Într-un fel, înţeleg – presiunea pentru noi spaţii de parcare e foarte mare, se întâmplă aşa nu doar la Deva, ci în toată Europa. Doar că fiecare parcare din asta consumă spaţiul verde. Uitaţi-vă pe Internet sau pe-acasă, dacă aveţi, la o ilustrată cu Deva, cât de aerisit era centrul vechi – mă refer aici la porţiunea dintre IPH şi poşta veche. Acum, e supraaglomerat cu maşini parcate, trotuarele s-au îngustat, spaţiul citadin a fost deformat. Aş fi extrem de curios care este viziunea unui arhitect, care să prezinte cetăţenilor măcar o intenţie de sistematizare a oraşului, în zona centrală.
O opinie nu neapărat originală este de a transforma integral centrul, de la IPH până la parcul Cetăţii, în pasaj pietonal. Ştiu că există un proiect major de reabilitare a centrului secession al Devei, precum şi a cetăţii. Sper ca măcar atunci maşinile şmecherilor să fie împiedicate să mai intre în zona care acum se numeşte pietonală, dar care seara este plină de fiţoşi mai mult sau mai puţin bazaţi, dar sigur nesimţiţi. Luni seara, mă plimbam pe centrul ăsta, pe la ora 21.30, dar a trebuit să mă feresc de un Mercedes alb, cât un vapor, care mergea fooooarte încet, pentru ca tipii din interior să se poată întreţine din mers cu cei de la terase. O altă maşină, puţin înaintea Mercedesului, odată trecută de teatru, a accelerat puternic, stârnind un nor de praf şi făcându-i să sară în lături pe paşnicii pietoni, ieşiţi să se „relaxeze”.