O zi tristă

Ziua de sâmbătă a fost o zi tristă pentru ţară. Sau, mă rog: pentru 99,9 la sută din cetăţenii României. Să vedem şi de ce…
În primul rând, a fost – să le dăm întâietate, întrucât ei sunt primele victime! – o zi tristă pentru majoritatea pedeliştilor, înşelaţi şi manipulaţi la greu, mai puţin a găştii cu conducere bicefală Băsescu-Boc.
Zic că a fost o zi tristă pentru ei, deoarece au ajuns în trista postură de a fi minţiţi la maximum, iar lor chiar a început să le placă asta, lucru rezultat din însăşi aplauzele care au succedat discursurilor sforăitoare ale lui Băsescu (normal, preşedintele iar a tras nişte şuturi Constituţiei, ca de obicei…), Boc şi celor ce s-au succedat pe la microfon. Când te laşi înşelat de bună voie şi chiar începe să-ţi placă, e un semn că nu mai ai ce căuta în postura de a stabili destinele a milioane de români, mai ales când 80 la sută dintre aceştia zic, eminescian, că pe calea pe care portocaliii au deschis-o n-or merge niciodată! Cum la fel de trist este şi că poporul este târât cu forţa, de către actuala putere, într-o direcţie pe care o majoritate importantă a cetăţenilor nu şi-o doreşte! Şi uite-aşa, se îndreaptă pedeliştii, cu paşi mari şi inconştienţi, pe calea ieşirii pe uşa din dos a politicii româneşti…
Este de apreciat că măcar Videanu a fost cinstit: „Cei ce veţi pierde veţi fi dumneavoastră!”. Acesta a fost răspunsul la întrebarea Danei Grecu, cine va câştiga şefia partidului. Iar când Videanu a zis „dumneavoastră”, garantat nu s-a referit la postul de televiziune, pentru că nu cu el dialoga, ci a spus-o întregului popor telespectator!
Trist a fost şi discursul de la Antena 3 al lui Falcă, aflat într-o mică pauză de onorat cu propria-i persoană, cele ce se întâmplau în sala pe unde Boc îşi fâlfâia cravata atinsă de flacăra violet. Încercând să justifice laudele deşănţate ale actualului guvern portocaliu, arăta ce mândru este el, taman de la Arad, că au scăzut cheltuielile bugetare prin tăierea salariilor şi pensiilor, ajutoarelor şi altor sporuri normale şi legale! Era mândru foc că s-a redus, PRIN COBORÂRE ABRUPTĂ, diferenţa între salariul bugetarilor şi cel al muncitorilor de la privat! Trist! Când ajungi să-ţi faci un merit din sărăcirea cuiva deja sărac, sub justificarea că e mai „echitabil”, probabil dintr-un punct de vedere comunistoid, să nivelezi salariile la nivelul unuia mai mic, rezultat din hoţiile, avariţia şi rapacitatea multor patroni care n-au nici 12 clase, înseamnă că te-ai rupt total de viaţa cotidiană a omului de rând, şi e un semn că AI STAT PREA MULT şi inutil la cârma unui grup de oameni! Căci a plăti salariul minim pe economie (şi acela retezat!) şi necalificatului cu patru clase, precum şi celui care şi-a terminat o facultate ori care-şi începe cariera universitară, e semn că habar n-ai despre muncă şi cum se remunerează activitatea unui om, iar faptul acesta e arhisuficient ca să te scoată de la cârma unei ţări sau a unui grup de oameni cu putere de decizie asupra viitorului unei ţări!
Trist a mai fost în ziua de sâmbătă că, prin convenţia sa, PDL-ul a consfinţit, a permanentizat, a transformat în metode de lucru la conducerea sa de vârf – şi implicit, la cârma unei guvernări din ce în ce mai înstrăinate de cetăţeanul de rând – „barbologia”, minciuna, hoţia, demagogia, trădarea, impostura, canibalismul pe criterii politice şi de coterie, nepăsarea şi slugărnicia maximă.
A fost o zi tristă, în care s-a văzut cum Boc a mizat (în interes personal şi de gaşcă, pentru menţinerea sa la putere) pe slăbiciunile care degradează fiinţa umană: lăcomia, avariţia, frica, naivitatea, lipsa de verticalitate, lipsa de omenie. Atâta abuz de încredere, mai rar!
A fost o zi tristă, în care s-a văzut că PDL-ul are, din păcate, prea mulţi oameni a căror valoare e mai mică decât acea a hainelor etalate la convenţia lor, a ceasului sau a Vuitonului de la încheietura cotului.
În sfârşit, trist a mai fost sâmbătă şi faptul că PDL a pierdut o importantă ocazie de revenire la o normalitate europeană: un Theodor Paleologu, cu tot aerul său inocent şi uşor aiurit, cu limbajul său dezinvolt, ar fi fost cea mai corectă alegere a pedeliştilor, căci până şi PDL-ul ar merita un conducător erudit. Păcat! Sâmbătă, puteam asista la renaşterea unui partid democratic. N-a fost să fie – „pieirea ta prin tine, Israile!”…

                                          Laurenţiu Nistor,
deputat Colegiul Uninominal nr. 1  Brad-Valea Mureşului,
                              preşedintele PSD Hunedoara