Maraton prin studiouri

Mă uit la Antena 3. E după-amiaza, nu mai ştiu exact ziua, parcă duminică. În studio, printre invitaţi, tânărul Dan Şova de la PSD. Una dintre figurile nou-apărute, om cu şcoală, tânăra gardă. Recunosc, nu mai pot fi atent la ceea ce vorbeşte. Suntem înecaţi într-un noian de vorbe. Parcă spune ceva despre pensii.
Închid televizorul, am ajuns la o senzaţie de saturaţie. Rezist vreo două ore, apoi iar îl deschid. De data asta, pe Realitatea TV. În studio, Dan Şova. Clar. A plecat de la Antena 3 şi a fugit repede-repede la celălalt post de televiziune, cu mandat de la partid, să exprime punctul de vedere. Cum care? Evident, al partidului.
Nu am nimic cu tânărul Şova, aş putea spune că mi-e chiar simpatic. Dar s-a ajuns la o supramediatizare a mereu aceloraşi şi aceloraşi oameni, care spun mereu şi mereu acelaşi lucru, combătuţi mereu şi mereu de aceiaşi reprezentanţi ai puterii, care eludează mereu şi mereu logica discuţiilor, singura lor grijă fiind să distrugă coerenţa aşa-zisei dezbateri. Cum să spui că ceea ce a făcut Roberta Anastase e fraudă? Nu, e părăsirea sălii de către ceilalţi. Oameni în aparenţă normali ajung să pară absolut stupizi, repetând papagaliceşte ceea ce li se ordonă. Oameni cu capul pe umeri, care până mai ieri păreau că stăpânesc oratoria şi o oarecare artă a discursului argumentat, cad în ridicol. Cezar Preda, Sever Voinescu (altă dată un tip relevant ca discurs), mai puţin Cristian Preda, care face notă discordantă, deputatul UDMR de Bihor Petru Lakatos (un om altfel simpatic, e uimitor cât de mari eforturi face pentru a se plia la sistemul de discurs introdus de actuala putere, deşi se vede de la o poştă că îi este greu să susţină că negrul e alb). Nu-l introduc aici pe un tip numit Popoviciu, mostră de stupizenie partinică, şi ca el mai sunt vreo doi-trei. Oamenii ăştia nu se gândesc că va veni o zi în care vor fi din nou oameni normali, fără funcţii, şi nu vor putea să justifice cum de au susţinut tâmpenii patentate.
De cealaltă parte, la opoziţie, discursul este logic prin forţa împrejurărilor, dar este susţinut de trăpaşii televiziunilor, care în mod consecvent, reiau aceeaşi placă, cu aceleaşi cuvinte, căci nu-şi pot îmbogăţi vocabularul de la o emisiune la alta. Iar partidele fac o greşeală – trimit în studiouri doar oameni de partid, incapabili să vadă altfel decât ideologic. Sau dacă sunt capabili, nu o pot face, din cauza subordonării lor ideologice şi a disciplinei de partid.
Rezultatul – nu se desprinde o soluţie, ci se intră într-un cerc vicios, de tipul soluţia mea de partid contra soluţia ta de partid. Dacă lucrurile vor continua, fac parte dintre cei care nu vor mai merge la vot la nici una dintre alegerile următoare, oricare ar fi ele.