LUPEA ALEXANDRU-VALENTIN, POLIȚISTUL DIN ADÂNCURI

Dacă un elev de clasa a zecea își petrece mare parte din timp în fața calculatorului, își aduce aminte că, pe atunci, el era pasionat de speologie. Și-a descoperit această latură când a onorat invitația unui coleg de a participa la turele speologice organizate de Clubul SpeoZarand Brad.

Prima coborâre în adâncuri, semnată de Alexandru-Valentin Lupea, a fost realizată în Peștera Liliecilor, iar despre primul contact cu lumea subterană își amintește că nu era echipat sută la sută corespunzător: pentru lumină a folosit o lampă de carbid, iar pentru protecție a folosit o cască de biciclist. Cu toate acestea, concluzia a fost clară: golul subteran îl atrăgea, iar povestea abia începuse.

În anul 2003, Alexandru-Valentin Lupea a urmat Școala de Speologie din Padeș, când a absolvit stagiul 1 TSA (Tehnica Speologiei Alpine), unde a învățat să parcurgă cu adevărat o peșteră, în mod corespunzător și alături de un grup de speologi.

Precizează că ,,peșterile nu se explorează la întâmplare, în mod special din cauza riscurilor de accidentare. Trebuie să parcurgi anumite etape, de exemplu, să înveți cum să montezi corect coarda, pentru a coborî cât mai mult în subteran, dar în siguranță”.

Nu coboară niciodată într-o peșteră fără a fi echipat corespunzător, iar primul lucru de pe listă vizează acumulatorii complet încărcați, pentru a putea aduce lumină în întuneric. Trei zile, aceasta este perioada maximă în care Alexandru a locuit în lumea nevăzută de mulți dintre noi, mai exact în Peștera Cioclovina. Deși afară ningea și erau -15 grade Celsius, el și-a desfășurat expediția la o temperatură de 8-10 grade Celsius. Alături de un grup de circa 25 de speologi, participa pe atunci la Cupa Proteus și Trofeul Zarand.

,,Mă simt perfect confortabil într-o peșteră și consider că cel mai frumos moment din viața unui speolog e să exploreze o peșteră nouă, să facă parte din acel grup de speologi care intră pentru prima dată într-o galerie, care reușește să o echipeze corespunzător pentru generațiile următoare”, spune Alexandru.

Cu ocazia împlinirii a 80 de ani a cunoscutului om de știință și speolog Iosif Viehmann, asistent al savantului Emil Racoviță, hunedoreanul a participat la echiparea Ghețarului de la Scărișoara. A coborât circa 70 de metri, mare parte din coborâre realizându-se într-un spațiu îngust format de gheață și perete. Tot acolo a pus în sertarul cu amintiri și cea mai frumoasă poveste: cea în care   Iosif Viehmann i-a povestit cum l-a cunoscut pe Emil Racoviță, fondatorul primului institut de speologie din lume.

Dacă pe vremuri era pasionat de geografie și visa peșteri cât mai adânci și mai lungi, acum pune accentul pe istorie. Și-a schimbat opțiunile când a început să aibă contact cu arheologia. ,,Peștera este martorul evoluției umane, locul în care s-au descoperit cele mai multe oseminte ale Omului de Neanderthal. Dacă timpul mi-ar permite, cu siguranță aș reintra în fiecare din peșterile pe care le-am explorat în cei 20 de ani de activitate ca speolog. De ce? Pentru că la fiecare expediție vezi peștera cu alți ochi. De exemplu, activitățile desfășurate în peșterile cu incizii necesită timp îndelungat, iar explorarea și cartarea unei peșteri pot dura chiar și șase luni”, precizează tânărul.

Ce spune familia sa despre această pasiune, acest mod de viață? Îl susține, bineînțeles, soția fiind cea care a coborât alături de le în multe dintre expediții. Alexandru spune că peștera este mediul perfect pentru a ieși din zona de confort, pentru a te de autodepăși, o lume de care puțini dintre noi sunt conștienți.

Dacă în liceu visa ca, într-o bună zi, să aibă un echipament la standarde înalte pentru expedițiile sale de la final de săptămână, acum deține acel echipament, însă week-endurile nu îi mai aparțin.

La cei 39 de ani ai săi, timpul liber a devenit un bun prețios și greu de ținut în frâu pentru Alexandru. Născut în Țara Zarandului, acesta poartă uniforma de polițist încă din anul 2005. A fost încadrat la Poliția Municipiului Brad, structura de ordine publică. Ulterior, a continuat pe aceeași linie de muncă la Poliția Municipiului Deva, iar în perioada 2007 – 2013 a fost ajutor șef de post la Postul de Poliție Baia de Criș. Din anul 2013 și-a început activitatea la Serviciul Cazier Judiciar, Statistică și Evidență Operativă din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Hunedoara. În 2024 a promovat examenul de trecere în corpul ofițerilor la Inspectoratul Județean de Poliție Satu Mare, pentru ca apoi să revină acasă, în județul Hunedoara.

Este coautor al mai multor articole publicate în reviste de specialitate, membru al Federației Române de Speologie, precum și al Asociației Montane SpeoZarand.

Moto-ul pe care se bazează este ,,sunt polițist acolo unde este nevoie” și afirmă ferm că niciodată nu amestecă cele două domenii”, fiind de părere că meseria de polițist este mult mai riscantă ca o expediție într-o peșteră. De ce? Pentru că într-o peșteră poți coborî pregătit și te poți întoarce data viitoare, dacă nu ai terminat ce ai început. ,,Când pleci la o acțiune sau când lucrezi în stradă, nu poți da timpul înapoi, nu știi cum se va comporta persoana care a solicitat ajutor. Orice crezi că este previzibil poate deveni imediat imprevizibil”, a adăugat Alexandru.

Punctele comune dintre pasiunea și cariera lui: siguranța și adrenalina. Se bucură atunci când are parte de adrenalină, dar siguranța va prima întotdeauna pentru el.

Afirmă că în viață nu îi place monotonia și tot timpul a urmărit să se autodepășească, lucru pentru care a muncit enorm de-a lungul anilor. Acum este speolog, dar visează ca într-o zi să devină arheolog. Tocmai de aceea, Alexandru sfătuiește tinerii să își urmeze visele, să facă ce își doresc cu adevărat în viață și să nu renunțe la primul obstacol. Doar așa poți atinge mâine acel lucru imposibil la care nu ajungi azi.