Gura lumii

Vorbesc gurile rele de pe alte meleaguri decât ale noastre, că liderul sindical dat afară, din structurile centrale-poreclit şi marele alb de Hunedoara-, după ce şi-a dat în petec ori de câte ori a avut ocazia, s-ar fi făcut de cacao într-un mod mai mult decât jenant, şi pe la confraţii din sud-estul ţării. Cică, nu întotdeauna sindicaliştii aveau bani să-i plătească hunedoreanului cazarea la hotel, aşa că-l mai culcau pe la ei pe acasă. Colegii l-au tolerat cât l-au tolerat, dar în cele din urmă, au ajuns la capătul răbdării şi nu l-au mai primit în casele lor. Cică unul dintre sindicalişti, plecat la muncă la schimb de noapte, când a ajuns dimineaţa acasă, l-a găsit pe marele alb de Hunedoara dormind pe scaunul din bucătărie, în pielea goală, beat mort. Liderul se trezise peste noapte din beţie şi, conform obiceiului, s-a urinat direct pe peretele din holul apartamentului, după care, a început să cotrobăie prin frigiderul şi barul gazdei, după o sticlă în plus de băutură. Agăţat de sticlă l-au găsit gazdele, dimineaţa când s-au întors de la muncă, bezmetic din cauza alcoolului şi fără pic de jenă faţă de goliciunea dizgraţioasă pe care şi-o afişa în faţa colegilor care l-au omenit. Cică găzdoaia, revoltată la maximum de atâta mojicie, a sunat-o pe nevasta marelui alb de Hunedoara, să vină să-şi ia acasă „nemernicul”.

  Nici nu a început bine ampla acţiune de pregătire în caz de război, sau mai degrabă de o potenţială răscoală a celor flămânzi-din ce în ce mai mulţi şi mai nemulţumiţi, că au şi apărut bârfele pe seama miticilor, mulţi dintre ei gradaţi în rezervă, dar reactivaţi fără ştirea poporului, că deh, are statul bani pentru prieteni. Cică, gradaţii, coordonatorii de la centru a exerciţiilor de pregătire, şi-au stabilit strategic câmpurile de acţiune pe la o fabrică de pâine şi cozonaci şi la un procesator de carne. Că doar n-or pleca acasă cu portbagajul gol şi până la sărbătorile de iarnă nu mai e mult. În plus, cine ştie când s-or mai întâlni cu asemenea chilipir. Şi, dacă s-au asigurat cu cele de-ale gurii, barosanii au dat sfoară în ţară şi după ceva vinuţ, să nu li se aplece de atâta potol şi să nu se înece care cumva cu vreun dumicat de cozonac. Vorbesc gurile rele că un reprezentant al puterii-alţii oricum nu mai sunt în funcţii-s-a grăbit să le satisfacă pofta musafirilor şi s-a făcut luntre şi punte să găsească licoarea la preţ de criză, adică promoţional, cu discountul de rigoare. Mare a fost mirarea tuturor, când miticii au refuzat oferta, pe motiv că au crezut că şi vinul e moca.