Gura lumii

Atitudinea sută la sută hoţească, necivilizată şi şmecherească a băncilor din România faţă de clienţi (creditaţi sau obligaţi să-şi ruleze propriii bani prin bancă) este deja de notorietate, dovadă că Autoritatea pentru Protecţia Consumatorilor e deja în „război oficial” cu unele bănci. Dincolo de comisioanele ascunse, de cheltuielile umflate şi incorecte de administrare sau cine mai ştie ce alte găselniţe cu care căpuşează conturile tuturor clienţilor, o bancă din Deva le-a dat sâmbătă unor clienţi şi câte un „scuipat între ochi”. Astfel, la o filială centrală şi importantă a respectivei bănci, care are pretenţia că gândeşte exact la fel cu clienţii, programul redus de week-end a fost înţeles şi ca servicii reduse şi chiar ca servicii imposibile. În consecinţă, mai mulţi clienţi care au primit bani din străinătate prin serviciile de transfer specializate nu şi-au putut încasa sumele cuvenite pentru că banca nu avea… LEI la nici unul dintre ghişeele deschise în acel moment. Şi cum plăţile se fac în lei, indiferent de valuta în care a fost expediată din străinătate suma, clienţii au rămas cu portofelele goale. Iar la vântul din portofel, s-a adăugat certitudinea frustrantă că doar o instituţie care nu dă doi bani pe clienţi îşi poate permite să nu aibă disponibilă exact valuta oficială, fie şi într-o zi de week-end.

Două studii făcute de cercetătorii americani susţin că bârfa este benefică atât timp cât se spun lucruri bune despre cel care este „disecat“. Pe acest considerent ştiinţific, gurile rele ne-au informat că la un club de fotbal, la care e mare vânzoleală, din cauza unui scandal între finanţatori şi unul dintre oficialii care ţine cu dinţii de scaun, a avut loc o demisie de bun simţ. Gestul de mare raritate pe plaiurile mioritice nu l-a făcut personajul căruia i s-au adus suficiente acuzaţii şi i s-a cerut să plece, dar care ţine cu dinţii de scaun, ci aparţine celui care a avut iniţiativa înfiinţării echipei. Demonstrând că e interesat de bunul mers şi de performanţele echipei, sinonime cu împlinirea visului său, şi nu de avantajele pe care le-ar putea avea dintr-o funcţie de conducere la echipă, omul a renunţat la postul ce-l ocupa în consiliul director. Circumspecţi ca întotdeauna, cârcotaşii trec peste măreţia gestului şi spun că demisia se vrea de fapt un exemplu de urmat de către cel care a tulburat apele la club.