Gura lumii 26.07.2017

Într-o comună din judeţ, uitată de Dumnezeu, la o casă denumită a „vânătorilor”, chefurile se ţin lanţ. Nu contează dacă e zi sau noapte, nici dacă e zi de sărbătoare sau de lucru chefliii sunt la „datorie”. Spre mirarea oamenilor din sat care se spetesc muncind şi care nu pricep cum unii îşi permit un trai aşa de vesel şi lipsit de griji. Şi nu doar asta îi frământă pe localnici, ci şi muzica ascultată în miez de noapte. Atât de tare-i zgomotul, încât le scutură pereţii caselor şi le tulbură somnul. Dar, răspunsurile la întrebări le-au aflat când au văzut despre cine este vorba. Sufletul petrecerilor era nimeni altul decât ginerele unui fost mare mahăr al judeţului, despre care cu toţii ştiau că învârte afaceri consistente, cel puţin pe hârtie.

Atât de setoşi de bani sunt unii politicieni autohtoni, încât încearcă să-i scoată şi din piatră seacă, unii dintre ei neavând foarte multe variante la îndemână pentru a-i sifona. Spun gurile rele că un fost director de pe la o instituţie de stat îşi repara maşina de serviciu cam frecvent şi de fiecare dată plătea bani frumoşi pentru serviciile mecanicului. Şi, pentru a fi mai bine înţeleşi, maşina era „reparată” uneori fără a fi dusă la atelier. Ca mai apoi, aşa cum probabil aţi intuit deja, cei doi, mecanicul şi directoraşul, să împartă banii plătiţi din bugetul instituţiei. Asta nu ar fi singura găselniţă a directoraşului. Tot cârcotaşii spuneau că ar fi foarte vorbăreţ, ţinând cont de zecile de aparate pe care le-a cumpărat în acest scop, tot din banii instituţiei pe care a condus-o.