Gura lumii – 22.06.2009

Vorbesc gurile rele că puţin le-a păsat unor reprezentanţi ai ministerelor, invitaţi cu bună credinţă pe meleagurile noastre ca să ia un prim contact cu realităţile din teritoriu, înainte de a formula acte normative, care sunt total pe lângă ceea ce bănuiesc ei. Cică, de la Capitală spre judeţul nostru au plecat, în delegaţie, cu diurnă şi tot tacâmul asigurat din buzunarul contribuabilului, cam multicei secunzi din ministere, însă la întâlnirea cu edilii şefi ai unor comune s-a prezentat doar o parte, restul preferând să colinde, chipurile în interes de serviciu, printr-o staţiune din judeţ. Adică, a fost mai importantă distracţia decât să-şi ajute colegii de partid, fără votul cărora n-ar fi pupat ei, niciodată, posturi călduţe în ministere. Gurile rele mai spun că oricum, n-a fost mare brânză nici de cei care au participat la întâlnirea cu colegii de partid, toţi dându-şi seama că personajele sunt doar cu numele, un fel de decor fără putere de decizie sau de execuţie. Cu alte cuvinte, primarii care şi-au spus păsurile şi-au răcit gura de pomană, că nimic din ce-au cerut nu va ajunge vreodată  temă de dezbatere.

Se zvoneşte prin târg că la întâlnirea de zilele trecute cu ambasadorul Italiei, la care au fost invitaţi să participe şi reprezentanţii celor mai importante firme româno-italiene din judeţ, o parte dintre oamenii de afaceri preferat să plece de la ceremonie, nemulţumiţi de modul preferenţial în care se făcea traducerea. Cârcotaşii spun că acela care răstălmăcea vorbele hunedorenilor şi ale italienilor şoptea la urechea ambasadorului toate cuvinţelele spuse de autorităţi, până la virgulă. În schimb, când au început italienii să se plângă de una –alta, ba chiar să-şi exprime nemulţumirea şi cu privire la birocraţia din ţara lor de baştină, cuvintele translatorului erau total pe lângă subiect, ca nu cumva să se supere diplomatul şi să-i piară cheful de viaţă. Deranjaţi de faptul că vorbesc la urechi surde, o parte dintre invitaţi a plecat, dar nu au uitat să povestească la toată lumea de situaţia jenantă în care au fost puşi, fiind luaţi de proşti tocmai ei, care cunosc atât de bine limba italiană. Dar gurile rele spun că strădania translatorului de a răstălmăci cuvintele a fost zadarnică, deoarece ambasadorul cunoştea chiar foarte bine limba română. Ba chiar, odată i-a şi închis gura acestuia, răspunzând la o întrebare înainte ca omul nostru să apuce să o traducă.