Gura lumii, 14.08.2012

Dacă „aruncarea pisicii moarte în curtea altora“ ar fi sport olimpic, România s-ar fi întors cu o căruţă de medalii de la Jocurile Olimpice şi nu doar cu o recoltă modestă de nouă medalii. Afirmaţia e dovedită cu vârf şi îndesat de „analiza“ rezultatelor de la Londra, efectuată de o fostă campioană, care activează de ceva vreme în structurile de conducere ale sportului din judeţ. Cică aceasta a împrumutat fără jenă stilul miniştrilor care dau vina pe rivalii politici pentru lipsa lor de rezultate şi a pus performanţele slabe de la J.O. în cârca lipsei de reformă, a bazelor sportive precare ori a salariilor mici ale antrenorilor şi sportivilor. Identificarea taman a acestor neajunsuri o pune însă pe fosta campioană în postura în care „râde ciob de oală spartă“, întrucât ea a ocupat un post de top în conducerea sportului judeţean şi n-a făcut nimic pentru reformă, bazele sportive ori salariile antrenorilor. Iar dovada perfectă este faptul că nici un club din judeţ nu a avut reprezentanţi la Olimpiadă, onoarea fiind salvată de un sportiv devean care e însă legitimat la un club din Bucureşti, unde reforma, salariile şi bazele sportive sunt sublime, comparativ cu ce avem noi în judeţ.

O firmă cu origini asiatice care în mod tradiţional are un respect maxim pentru salariaţii săi, deşi îi plăteşte după standardele româneşti, şi-a surprins angajaţii prin amenajarea unui spaţiu special de parcare rezervat doamnelor. Decizia i-a supărat în prima etapă pe bărbaţi, deoarece aceştia s-au simţit discriminaţi. Totuşi, după o perioadă în care au remarcat că noua parcare are ca efect eliminarea micilor incidente dintre maşinile vecine, „cavalerii“ au decis să nu mai facă valuri. Bărbaţii au considerat că decizia companiei e înţeleaptă, întrucât e firesc ca parcarea rezervată femeilor să aibă spaţii de garare mai generoase, acestea fiind în mod evident mai potrivite cu îndemânarea ceva mai redusă a doamnelor în executarea manevrelor de parcare.  Dar, după ce s-au bucurat în prima etapă de „bonusul” oferit de companie, unele doamne s-au simţit afectate de parcarea specială şi au început să ceară explicaţii. Prin urmare, mai marii companiei au fost nevoiţi să găsească o soluţie cu care să împace şi capra şi varza. În mod foarte diplomatic, ei au lăsat parcările aşa cum sunt şi au precizat că nu există nici un fel de diferenţe între dimensiunile spaţiilor de garare din parcarea rezervată doamnelor şi cea generală, deşi acestea sunt destul de vizibile. Iar pentru a câştiga complet „bătălia“ şi a menţine decizia, şefii au precizat că parcarea rezervată femeilor este specială doar pentru că este mai aproape de sediul firmei, pentru a le scuti astfel pe doamne de mersul îndelungat pe tocuri sau de eventualele capricii ale vremii.